Rolul Administrației Publice într-un Stat de Drept

1. Introducere

Administraţia publică reprezintă acea activitate care constă în principal în organizarea şi executarea prevederilor Constituţiei, a tuturor actelor normative şi a celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept.

Caracterizând administraţia publică drept o activitate în principal organizatorică, desprindem poziţia sa de intermediar între planul conducerii politice şi planul în care se realizează deciziile politice. În opinia lui Charles Debbasch, administraţia publică reprezintă „aparatul de gestiune al problemelor publice”. Ea este constituită din ansamblul serviciilor publice a căror bună desfăşurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică. Ea constituie, de asemenea, organizarea care se dă oricărui grup social evoluat, instrument de coeziune şi de coordonare indispensabilă, fără de care societatea se dezintegrează.

Administraţia publică, prin multitudinea autorităţilor administrative ale statului şi ale colectivităţilor locale, determină ordonarea, în vederea realizării funcţiilor pe care acestea le au, în baza a două criterii şi anume: criteriul teritorial, căruia îi corespunde o structură ierarhică şi criteriul competenţei materiale, căruia îi corespunde structura funcţională. Aşadar, sistemul administrativ public este alcătuit sub forma unei structuri mixte, ierarhic-funcţionale.

Conform criteriului teritorial, autorităţile administraţiei publice se vor împărţi în autorităţi centrale (Guvernul, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice), autorităţi teritoriale (serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale) şi autorităţi locale (consiliile judeţene, locale şi primăriile). Potrivit criteriului funcţional, autorităţile administraţiei publice se divid în autorităţi cu competenţă generală (Guvernul, consiliile şi primăriile) şi autorităţi ale administraţiei publice de specialitate (ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei subordonate Guvernului precum şi serviciile publice descentralizate ale acestora din teritoriu).

În literatura occidentală noţiunea de administraţie de stat denumeşte administraţia ce ţine de Guvern sau de şeful statului iar primăriile şi consiliile locale sunt evocate prin sintagma administraţiei locale, ceea ce face să nu se mai poată vorbi despre un sistem unic şi unitar, axat pe ideea subordonării, ci despre un sistem al organizării administraţiei publice care, pe lângă raporturile de subordonare între elementele componente, presupune şi raporturi de cooperare, precum şi controlul de legalitate, exercitat de Guvern, fie direct, fie prin autorităţile ce-i sunt subordonate.

2. Funcţiile administraţiei publice în statul de drept

Dincolo de caracteristicile sale generale, administraţia publică este definită inclusiv de funcţiile pe care le exercită în cadrul sistemului social-global.

În literatura de specialitate au fost identificate mai multe funcţii pe care administraţia publică le are în sistemul social. Pe de o parte se află funcția de mecanism intermediar de execuție, prin intermediul căreia administrația publică organizează și asigură executarea deciziilor politice folosind autoritatea sau chiar constrângerea. Această funcție primară are mai multe derivate, și anume:

• funcția de pregătire și, după caz, de colaborare la adoptarea deciziei politice;

• funcția de organizare a executării deciziilor politice;

• funcția de prestator al cererilor, dorințelor și necesităților membrilor societății în fața autorităților competente de a adopta decizii asupra acestora;

Pe de altă parte, găsim funcția de înfăptuire a deciziei politice reflectată în legi și în celelalte autorități ale administrației publice de stat sau ale colectivităților locale, ce include alte două funcții secundare:

• funcția de instrument de conservare a valorilor materiale și spirituale ale societății, prin care se asigură astfel continuitatea și perenitatea societății;

• funcția de organizare și coordonare a proceselor de transformare și dezvoltare inerentă în evoluția societății, culturii și a diferitelor componente ale societății;

Axându-ne asupra celei de-a doua funcții principale a administrației publice, cea de înfăptuire a deciziei politice, este de menționat faptul că pluralismul politic și ciclurile electorale determină o schimbare ciclică a puterii politice care ar putea avea repercursiuni negative asupra dezvoltării statului.

Caracterizată de profesionalism și permanență, administrația publică acoperă posibilele erori ce pot apărea în cadrul jocului democratic de schimbare a puterii politice, fiind o punte de legătură între diversele ideologii ale partidelor politice care prin rotație asigură guvernarea.

3. Raporturile dintre administraţia publică şi principalele elemente ale sistemului social

Administraţia publică presupune acţiunea neîntreruptă care are drept scop asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea ritmică a vieţii statului. Ea trebuie să servească realităţile sociale în dinamica lor.

Luând în considerare diversitatea influențelor reciproce între administrația publică și principalele elemente ale sistemului social ne vom limita, pe de o parte, la raporturile între administrația publică și elementele sistemului politic iar, pe de altă parte, la raporturile administrației publice cu mediul juridic.