Extras din referat
Pe plan mondial există cel puţin două accepţiuni referitoare la noţiunea de manager. Potrivit uneia, în categoria managerilor sunt incluşi nu numai conducătorii propriu-zişi, ci şi întregul personal de specialitate, toţi cei cu studii superioare, care lucrează în cadrul compartimentelor funcţionale. O altă accepţiune este întâlnită la cei care includ în categoria managerilor numai persoanele care conduc alte persoane, deci au subordonaţi.
Considerăm că managerul este reprezentat de “persoana care exercită funcţiile managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă”. Managerii exercită funcţiile managementului ca proces, conduc oameni, au subordonaţi şi iau decizii, care aplicate influenţează activitatea şi/sau comportamentul altor persoane.
Managerul public este noul model de funcţionar public, un adevărat agent al schimbării, menit să introducă o nouă mentalitate în administraţia publică românească.
Dacă acceptăm concepţia potrivit căreia, managerii sunt persoanele care exercită funcţiile managementului (prevedere, organizare, coodonare, antrenare, control, reglare), atât practica din cadrul organizaţiilor, cât şi teoria referitoare la întreprinzători şi lideri atestă faptul că şi aceştia exercită aceste funcţiuni. Managerii prin prisma exercitării funcţiei de prevedere a managementului pentru a exercita această funcţie, se folosesc de mai multe metode şi tehnici învăţate şi mai puţin pe calităţi personale. Un manager are tendinţa de a acţiona mai “rigid”, ceea ce în timp, conduce la birocraţie, care frânează creativitatea, cu toate efectele negative pentru organizaţia în care funcţionează.
În cadrul unei instituţii publice pot fi identificate mai multe categorii şi tipuri de manageri, în raport de nivelul ierarhic la care funcţionează, de sfera de cuprindere a activităţilor coordonate şi de calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile anumitor persoane care îndeplinesc funcţii de management. Managerii din cadrul unei instituţii publice pot fi grupaţi după nivelul ierarhic(manageri de nivel inferior - sunt cei care lucrează direct cu executanţii şi nu au subordonaţi; managerii de nivel mediu - se situează la mai multe niveluri ierarhice, cuprinse între cel superior şi cel inferior şi pot avea subordonaţi atât executanţi cât şi alţi manageri; managerii de nivel superior sunt cei care se situează la ultimul nivel ierarhic şi răspund în general de toate celelalte niveluri având în majoritatea cazurilor subordonaţi manageri) la care se situează şi după sfera activităţilor pentru care sunt responsabili şi pe care le coordonează( manageri funcţionali - ca de exemplu managerul comercial şi managerul resurselor umane ; manageri generali - care conduc unităţi complexe care necesită o corelare şi integrare a lor la nivelul instituţiei).
În cadrul unei instituţii publice, managerul public este văzut ca un agent al schimbării, orientat către rezultate prin planificare şi prioritizare. El este, de asemenea, orientat către identificarea şi implementarea de soluţii pentru rezolvarea unei anumite probleme.
Rolurile managerului presupun de multe ori aspecte care pot merge mai departe decât funcţiile managerului. Un manager are o anumită autoritate şi un anumit statut, are anumite responsabilităţi( în cadrul organizaţiei pe care o conduce sau în afara ei) care nu se încadrează în totalitate în categoria funcţiilor manageriale. Aceste activităţi sau comportamente pot fi descrise ca roluri.
Ordonanţa de urgenţă nr.56 din 25 iunie 2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public prevede în art.2 faptul că ”în exercitarea funcţiei publice specifice, managerul public are rolul de a asigura sprijin pentru politicile de reformă ale Guvernului României în ceea ce priveşte proiectarea, managementul şi implementarea, de la nivelurile strategice la cele operaţionale, a procedurilor şi activităţilor vizând accelerarea reformei administraţiei publice, integrarea în structurile Uniunii Europene, precum şi implementarea legislaţiei armonizate cu acquisul comunitar. Responsabilităţile managerilor publici rezultă din coordonarea de programe, proiecte şi activităţi menite să accelereze modernizarea administraţiei şi serviciilor publice, cu scopul de a creşte calitatea actului administrativ şi a serviciilor publice furnizate cetăţeanului, în vederea armonizării acestora cu standardele Uniunii Europene.
Indiferent de nivelul ierarhic la care se situează şi de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, managerii stabilesc obiective, organizează, coordonează, antrenează personal pentru realizarea obiectivelor şi controlează modul de realizare a obiectivelor şi de desfaşurare a activităţilor. În urma cercetărilor întreprinse de către Henry Mintzberg, s-a constat că profesia de manager poate fi descrisă şi evaluată mult mai bine prin modul de îndeplinire a unor “roluri”, cum ar fi: rolurile în domeniul interpersonal, rolurile în domeniul informaţional şi rolurile în domeniul decizional.
Decizia este componenta crucială a activităţii manageriale. Decizia reprezintă procesul de alegere a unei căi de acţiune, din mai multe posibile, în vederea realizării unor obiective, a cărei aplicare influenţează activitatea şi/sau comportamentul a cel puţin unei alte persoane decât decidentul.
Rolurile decizionale cuprind ansamblul activităţilor desfaşurate de manageri ca decidenţi. Din această perspectivă, Mintzberg vede în cadrul domeniului decizional următoarele roluri principale: întreprinzător, mânuitor de disfuncţionalităţi, distribuitor de resurse şi negociator.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rolul Managerului Public in Luarea Deciziilor in Administratia Publica.doc