Serviciile Publice

In limbaj curent, notiunea este utilizata pentru a desemna o activitate de interes general, prestata de un organism, adica de o persoana juridica, autorizata de o autoritate a administratiei publice.

Exista 2 acceptiuni in legatura cu definirea notiunii de serviciu public :

1. In sens material, ca tip de activitate de interes general pe care administratia intelege sa si-o asume.

2. In sens organic, organismul prin intermediul caruia se realizeaza o activitate de interes general.

Notiune complexa si esentiala a dreptului administrativ, acest concept a suportat modificari importante de-a lungul timpului, care l-au facut sa isi piarda claritatea initiala. In doctrina occidentala s-au conturat pana in prezent 3 definitii care coexista si care au fost preluate in legislatia comunitara .

DEFINITIA CLASICA :

A fost conturata la inceputul sec . XX si considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata numai de o persoana publica. In aceasta acceptiune subzista definitia lui Duguit potrivit caruia serviciul public este ,, activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati ”. Este evident ca definirea serviciului public se face dupa natura juridica a organului care il presteaza si care trebuie neaparat sa fie persoana publica, adica statul, colectivitate locala sau alta institutie publica.

DEFINITIA INTERBELICA :

A aparut ca o necesitate impusa de dezvoltarea economica spectaculoasa a societatii care solicita servicii publice variate, flexibile si operative. Pana in anul 1939, aceste servicii erau apanajul statului si institutiilor sale care nu mai puteau face fata cerintelor sociale, astfel incat s-a vazut nevoit sa incredinteze unele servicii publice catre alte persoane private. Astfel, a aparut ideea prestarii unui serviciu public prin intermediul unei firme private .

Laubodere arata in 1964 ca: ,,serviciul public este activitatea de interes general, prestata de o persoana privata avand prerogativele puterii publice sub control administrativ ”.

DEFINITIA ACTUALA :

S-a conturat la sfarsitul anilor 1980, ca urmare a evolutiei democratiei. Ideea democratismului si descentralizarii a impus in practica sistemul preluarii gestiunii serviciilor publice din mana statului si predarii lor catre persoane private.

In jurisprudenta s-a raspandit astfel sintagma ,,servicii private de interes general” care nu corespunde insa pe deplin celor 3 conditii stabilite in practica administratiei publice.

Astazi identificarea unui serviciu public presupune luarea in considerare a 3 elemente :

A ) Elementul material: serviciul public este o activitate de interes general. Serviciul public nu mai este privit ca un organism public ci ca o activitate care raspunde unui obiectiv de interes general. Aceasta activitate poate fi asigurata eventual de catre o persoana privata. Orice activitate de interes general reprezinta si un serviciu public .

B ) Elementul voluntarist (intentia puterilor publice). Nu va exista un serviciu public decat daca puterile publice (autoritati nationale sau locale) si-au manifestat intentia de a-si asuma (direct sau indirect) o activitate de interes general . Nu exista deci, servicii publice ,,prin natura lor ”.

Orice serviciu public depinde in mod direct sau indirect de vointa unei persoane publice care decide crearea sa, modul de gestiune, regulile fundamentale de organizare.

C ) Elementul formal. Regulile aplicabile in mod normal activitatilor de servicii publice provin din acel regim juridic caruia ii este supusa activitatea de interes general in cauza. Existenta unui regim juridic specific (regim de drept administrativ) apare atunci cand serviciul public este asigurat in mod direct de catre o persoana publica.

Caracteristicile serviciilor publice sunt :

- Satisfac o nevoie sociala;

- Se realizeaza o activitate de utilitate publica;

- Regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public;

- Se realizeaza prin stabilimente publice;

- Au caracter permanent si se afla continuu intr-un raport juridic;

- Serviciul public trebuie executat indiferent de costuri.

Serviciile publice pot asigura servicii precum aprovizionarea cu apa, electricitate, gaz, telecomunicatii, considerate esentiale pentru economie, în ansamblu. Sunt situatii în care activitatile de interes nu apartin serviciului public. Sunt considerate servicii publice numai activitatile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea politica ca fiind de interes public (furnizate ca servicii în retea). De multe ori, guvernele acorda facilitati grupurilor dezavantajate. Aceste servicii impun investitii initiale mari conducând la tendinte monopoliste. Prin natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic.Controlul sustinut prin reglementari asigura coordonarea institutiilor publice. Exista riscul, din cauza gestionarii defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele sa aiba de suferit.