Sistemul Administrativ German

Managementul european reprezintă o însumare de modele manageriale proprii ţărilor europene, diferenţele specifice în materie de management fiind generate de factori de natură culturală şi de tradiţii comportamentale.

Germania practică unul din cele mai eficiente managementuri din lume cu rezultate economice excepţionale, obţinute în contextul reconstruirii industriei aproape complet distruse în timpul războiului, apelând la tehnologii noi. Comportamentul managerial german este puternic marcat de principiile protestante privind eficienţa socială a structurilor organizaţionale, respectiv demnitatea umană având ca scop bunăstarea oamenilor, solidaritatea caracterizată prin responsabilităţi la nivel de individ şi la nivel de grup, responsabilitatea pentru propriile opinii şi inviolabilitatea proprietăţii.

1. Caracteristica generală a sistemului administrativ german

Republica Federală Germania este un stat compus ca structură şi o republică parlamentară sub aspectul formei de guvernământ.

Din această cauză separaţia puterilor în stat se realizează atât la nivel federal sau central, cât şi la nivelul fiecărui land, respectiv orizontal, între legislativ, executiv şi justiţie, cât şi pe nivel vertical între autorităţile federale precum şi cele din aceeaşi categorie aparţinând landurilor componente ale federaţiei.

Constituţia din anul 1949 (art. 20) reglementează repartizarea competenţelor între autorităţile federale şi landuri, acestea din urmă având acele atribuţii în măsura în care ele nu au fost conferite expres puterii centrale.

Germania este o republică parlamentară cu o Constituţie adoptată în 1949. Legislatura bicamerală cuprinde două camere: Bundestag (Adunarea Federală) şi Bundesrat (Consiliul Federal).

Bundestagul reuneşte 662 membri care aparţin legislativului, alege Cancelarul Federal şi controlează activitatea Guvernului.

Bundestratul este instituţia care reuneşte reprezentanţii prin care landurile participă la activitatea legislativa a Federaţiei. Spre deosebire de Bundestg, Bundestratul nu este format din membri aleşi direct, ei sunt membri ai guvernelor landurilor sau delegaţi ai acestora. Fiecare land are cel puţin trei reprezentanţi, cele mai cunoscate landuri au dreptul chiar şi la şase persoane. Propunerile pot fi induse de orice deputat din Bundestrat sau de către Guvernul Federal, iar dacă în urma dezbaterilor acesta întruneşte majoritatea voturilor , propunerea este înaintată Bundestagului. Dacă Bundestagul şi Bundesratul nu pot să ajungă la un consens este constituită o Comisie de Mediere formată din membrii ai ambelor camere.

Fiecare land are propriul său Parlament ales şi un Guvern Local. De asemenea, cea mai mare parte a activităţilor desfăşurate în cadrul poliţiei, justiţiei, culturii şi învăţămîntului sunt administrate la nivel de land.

Germania este caracterizata de o structură administarativă policentrică, reprezintă un sistem de cooperare la nivel federal şi o puternică poziţie a Cancelarului Federal. Aparatul administrativ german are trei niveluri: federal, al landurilor, local.

Germania este o republică federală, formată din 16 state sau landuri. Cele 11 landuri (Baden-Wurttemberg, Bavaria, Berlinul de Vest, Bremen, Hamburg, Hesse, Saxonia inferioară, Westfalia de Nord, Rhineland-Plalatinate, Saarland şi Schleswig Holstein) au fost redivizate dupa 1945 pentru a forma Gemania de Vest în 1949. Cinci landuri din Germania de Est (Brandenburg, Mecklenburg Vorpommern, Sachsen Anhalt, Saxonia şi Thuringen) au fost reconstituite în iulie 1990 şi au devenit parte din Germania la 3 octombrie 1990.

Landurile diferă semnificativ ca mărime şi structură politică. Fiecare land are Constituţie, Parlament şi Guvern propriu. Germania este un exemplu reprezentativ de democraţie. Toate puterile suverane revin cetăţenilor care în mod indirect exercită puterea lor în stat prin procesul electoral. Cei aleşi sunt membrii Bundestangului. Formele democratice ca petiţiile populare sau referendumul pot fi întîlnite în cîteva Constituţii ale cîtorva landuri. Constituţiile landurilor trebuie să respecte principiile unui stat democratic şi social, care se fundamentează pe legile de bază. În afară de aceasta fiecare land este liber să fundamenteze propria sa Constituţie, dar să ţină seama de Constituţia federală.

2. Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administrative

2.1 Şeful statului german este Preşedintele Federal, acesta este ales de Adunarea Federală pe un mandat de 5 ani, putând fi reales o singură dată. Adunarea Federală este alcătuită din toţi membrii Bundestag-ului şi dintr-un număr, egal cu cel al deputaţilor, de reprezentanţi ai landurilor (calculaţi proporţional cu populaţia fiecărui land), reprezentanţi aleşi, la rândul lor, special pentru acest eveniment la nivelul fiecărei unităţi federate a ţării.

Vârsta minimă a candidaţilor pentru funcţia de şef al statului este de 40 de ani, celelalte condiţii de eligibilitate fiind evidente (cetăţean german cu drept de vot). Teoretic, fiecare din cei aproximativ 1200 de electori ai Adunării Federale ar putea propune un candidat pentru Preşedinţia republicii, dar practica de o jumătate de secol arată că pentru această demnitate se califică numai personalităţi de înalt prestigiu ale Germaniei, cu un profil moral incontestabil şi cu o largă acceptare din partea clasei politice şi a populaţiei, pentru care alegerea în această funcţie reprezintă încununarea unei strălucite cariere profesionale sau politice. Din acest motiv, cei mai mulţi preşedinţi germani de până acum au avut vârste de 60-70 de ani, uneori şi mai mult.

Pentru a fi declarat câştigător, un candidat trebuie să obţină majoritatea absolută a voturilor în Adunarea Federală, în primul sau în al doilea tur de scrutin. Dacă acest lucru nu se realizează, Legea Fundamentală îşi reduce ,,pretenţiile”, la turul al treilea majoritatea simplă fiind suficientă pentru desemnarea Preşedintelui.