Sistemul Administrativ în Portugalia

1. Scurt istoric

Una dintre cele mai bogate tari ale lumii la momentul de glorie a imperiului sau colonial, Portugalia, cunoaste rapid decaderea. Intrucat aceasta bogatie nu a fost folosita in vederea dezvoltari unei infrastructuri nationale industriale, Portugalia ajunge una dintre cele mai sarace tari europene in secolele XIX si XX.

Fondator al Noului Stat(Estado Nuevo) portughez, cel mai longeviv conducator european al secolului XX, Antonio de Oliveira Salazar a fost omul providential intr-o perioada in care politica se facea cu pistolul.

Salazar a pus capat luptelor pentru putere si asasinatelor politice, a adus stabilitate sociala si a pus bazele dezvoltarii unui sistem economic corporatist. Noul sau Stat a devenit membru fondator al NATO si al Zonei Europei Liberului Schimb, si a beneficiat de planul Marshall.

Totusi, mentinerea unui imperiu colonial anacronic, culminand cu razboaie de independenta lungi si costisitoare ale coloniilor portugheze din Africa si Asia, precum si interzicerea oricarei opozitii au slabit pozitia lui Salazar.

In urma loviturii militare de stat din 1974(Revolutia garoafelor rosii), Portugalia a indepartat progresiv institutiile nedemocratice si s-a stabilizat ca o democratie constitutionala, cu un regim politic pluralist, intemeiat pe principiile statului de drept.

Constitutia postrevolutionara, adoptata in 1976 si modificata ulterior in repetate randuri, avea la baza un sistem semiprezidential in care puterea executiva era impartita intre presedinte si primul-ministru. O prima revizuire are loc in 1982, pentru ca in 1989 sa fie adoptata forma finala a Constitutiei portugheze, fundamentata pe minimalizarea aspectelor ideologice si inclinarea catre economia de piata si implicit procesul de privatizare.

2. Sistemul administrativ

Portugalia este un stat unitar, care prezinta însă, particularităţi ale unei

uniuni incorporate.

Teritoriul Portugaliei este constituit din partea continentală şi din arhipelagurile Azore şi Madeira care au statut de regiuni autonome.

În Portugalia continentală, Constituţia prevede existenţa a trei eşaloane ale puterilor locale:

- parohiile

- municipalitatea

- districtele

Colectivitatea locală de bază este parohia , ceea ce constituie specificul portughez în peisajul european – unde colectivitatea de bază este comuna. In ciuda denumirii sale, parohia nu indeplineste functii ecleziastice, ci asigura asistenta sociala si administrativa in probleme de interes public pentru parohia respectiva. Sunt in jur de 4000 de parohii in Portugalia, conduse de catre o Adunare parohiala aleasa in mod direct de catre populatia apartinand acelei parohiei. Aceasta adunare parohiala numeste, la randul sau, Consiliul parohial, organ executiv, care stabileste bugetul parohiei si pune in aplicare legile Adunarii parohiale.

Municipalitatile, ca si parohiile, sunt urbane sau rurale, cu exceptia celor din Lisabona si Porto, clasificate ca si arii metropolitane. Sunt in jur de 300 de municipalitati in Portugalia.

Guvernarea la nivelul municipalitatii revine Adunarii municipalitatii, ai carei membrii sunt, jumatate alesi la fiecare 4 ani, si, cealalta jumatate o reprezinta presedintii consiliilor parohiale din raza municipalitatii respective.

Organul executiv din cadrul acesteia este Camera municipalitatii si Consiliul municipalitatii este organul consultativ prin care opiniile diverselor grupari economice, profesionale, culturale si sociale patrund in Camera.

Municipalitatile in Portugalia dateaza inca din secolul XVI, existand inca de pe atunci o retea bine pusa la punct acoperind intregul regat si guvernata de un sistem uniform de legi.

Putem spune ca sistemul administrativ contemporan in Portugalia a fost inspirat din modelul francez si influentat de experienta spaniola.

Inca din 1832 s-a facut o clara diferentiere intre Stat si celelalte niveluri de administrare. Fiecare din acestea aveau functionarii sai, cei la nivel national fiind numiti de catre conducerea centrala, in timp ce lucratorii locali erau alesi de cetateni.

Există 18 districte administrative, conduse de catre un guvernator civil, politic ales, două regiuni insulare autonome şi la nivel continental, doua arii metropolitane.

Districtele sunt rezultatul revolutiei liberale portugheze din 1835, incercandu-se prin crearea lor disiparea concentrarii de putere pe care cele 8 provincii de la vremea respectiva o acumulasera.

Din 1976, odata cu adoptarea constitutiei de dupa revolutie si pana in 1998 se incearca divizarea teritoriului continental in regiuni administrative, proiect respins insa in cadrul unui referendum national.

Pentru simplificare procedurii de implementare si administrare a programelor UE, Guvernul creaza un sistem format din 5 regiuni continentale: Nord, Centru, Lisabona si Valea Tagus, Alentejo si Algarve.