State unicamerale din UE

Unicameralismul

Unicameralismul reprezinta o singura camera legislativa.Cei care sustin acest sistem spun ca functia de revizuire si de control a legislatiei de catre cea de-a doua camera poate fi realizata si de comisiile parlamentare.In cele mai multe asemenea cazuri, statele au avut doua camere insa au renuntat la una.Aceasta fie pentru ca legiferarea a fost obstructionata de camera superioara, ca in cazul Landsting-ului danez care a fost desfiintat in 1953, fie pentru ca una dintre "jumatatile" parlamentului s-au dovedit ineficiente, cum s-a intamplat in 1951 in Noua Zeelanda, cand a fost desfiintat Consiliul Legislativ.O alta problema care poate aparea este cea a comisiilor de mediere care sunt infiintate cand cele doua camere nu ajung la un punct comun.Un exemplu in acest sens este statul american Nebraska, care a renuntat la bicameralism pe motiv ca aceste comisii au prea multa putere.Numarul parlamentelor unicamerale este aproximativ acelasi cu cel al celor bicamerale, insa cele mai multe tari cu o singura camera sunt pe continentul african.Foarte multe exemple sunt insa si in Europa, unde Romania apare ca o insula a bicameralismului intre tari cu sistem unicameral.

In cadrul Uniunii Europene, 14 din cele 27 de state au parlamente unicamerale: Grecia, Portugalia, Luxemburg, Danemarca, Suedia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta, Estonia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria si Cipru.

Argumentele unicameralismului

Un prim argument tine de filosofia politica si sustine faptul ca suveranitatea este indivizibila, deci nu este posibila, in principiu, divizarea reprezentarii nationale, expresie a acestei suveranitati.Se justifica preponderenta organului legislativ unicameral asupra Executivului.

Un al doilea, mult mai frecvent invocat si mai pragmatic, se refera la functionarea institutiilor. Astfel, daca cele doua Camere sunt alese in acelasi moment, pentru aceeasi durata si de aceeasi maniera, ceea ce comporta acelasi tip de sufragiu, acelasi mod de scrutin si acelasi corp electoral, ele exprima acelasi interes, au aceeasi compozitie si, in consecinta, divizarea Parlamentului in doua Camere este inutila.Daca a doua Camera nu este o copie mai mult sau mai putin fidela a celei dintai, bicameralismul poate deveni o piedica in calea legiferarii, producand un blocaj institutional.Daca majoritatile celor doua Camere difera, exista riscul ca legea sa fie blocata, in cazul bicameralismului egalitar, sau intarziata, in cazul celui inegalitar, consecinta grava pentru stat, care se vede in imposibilitatea de a indeplini functia sa esentiala – realizarea dreptului.De asemenea, se afirma ca existenta celei de-a doua Camere diminueaza forta Legislativului in Executiv.

Finlanda

Nume oficial: Republica Finlanda

Suprafata: 338.145 km²

Populatie: 5.238.460

Capitala: Helsinki

Moneda: euro

Limba oficiala: finlandeza si suedeza

Sistem politic: republica parlamentara

Presedinte: Tarja Halonen

Prim-Ministru: Mari Kiviniemi

Autoritatea legislativa

Potrivit Constitutiei adoptate la 17.07.1919, amendate in 1987 si ulterior in 1993 si 2000, Finlanda este o republica prezidentiala, puterea suverana apartine poporului care este reprezentata de Parlament.

Parlamentul finlandez este unicameral format din 200 de membri, alesi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani.La randul lor aleg un Speaker si doi adjuncti ai acestuia.Parlamentul este divizat in comisii. Proiectele sunt trimise Parlamentului de catre Guvern sau pot fi initiate chiar de parlamentari.

Cand Parlamentul a fost instaurat in Finlanda in 1906 era un ducat autonom condus de tarul rus.Finlanda si-a declarat independenta pe 6 decembrie 1917 iar in iarna anului 1918 s-a declansat un razboi civil intre monarhisti si republicani pentru alegerea formei de guvernare a tarii.Finlanda a devenit republica insa presedintele are puteri extinse.

In Finlanda, spre deosebire de alte tari, activitatea Parlamentului este controlata de Guvern si de diferite institutii publice.La randul lor parlamentarii pot trimite sesizari scrise membrilor Consiliului de stat si solicita interprelari ale acestora, insa, in astfel de cazuri, au nevoie de sustinerea a cel putin 20 de parlamentari.

Parlamentul finlandez se constitue ca parte in acordurile international care au implicatii legale si financiare, dar si in solutionarea celor mai importante probleme care tin de politica externa si de aparare.

In cadrul Parlamentului finlandez functioneaza 13 comisii special implicate direct in dezbateri pe probleme constitutionale, de legislatie, de politica externa si financiar-bancare.Alaturi de acestea pot fi constituite Comisii Extraordinare pentru problem in domeniul social, al educatiei si al apararii.

Fiecare comisie este, in mod normal, formata din 17 membri, toti parlamentari.Parlamentul formuleaza 45 propuneri de membri iar apoi dintre acestia se aleg membrii comisiilor.In practica partidele colaboreaza si impart locurile intre ele potrivit principiului reprezentarii proportionale.

Una dintre cele mai importante este Comisia Financiara care are misiunea de a elabora bugetul de stat.La aceasta se adauga Comisia Constitutionala care are un rol special in a examina apriori constitutionalitatea legilor.

Comisia Reunita reuneste 45 de membrii alesi in sedinta plenara si are rolul de a examina toate hotararile dupa prezentarea lor in Parlament.

Speaker-ul, adjunctii lui si Seful comisiilor parlamentare au sarcina de a planifica activitatea Parlamentului.Atat Speaker-ul cat si comisiile sunt asistati in realizarea propriilor sarcini de catre un Birou al Parlamentului format din aproximativ 400 persoane.