Știința economică și interesul public - știința economică și interesul privat

Economia publicã – consideraþii generale

Economia publicã s-a nãscut într-un context de libertate individualã, în secolul al XVII-lea, asociind liberalismul ºI individualismul într-o moralã utilitaristã ºi o filosofie hedonistã.

Dupã Jarret ºi Mahieu (1998), „acest mod de gândire reprezenta, pânã în secolul al XVII-lea, o evoluþie radicalã faþã de convervatorismul monarhic ºi religios”1.În accepþiunea generalã, economia publicã este o ramurã a ºtiinþei economice care are ca obiect analiza

economicã a deciziilor publice. Fiind, multã vreme, confundatã cu economia de stat,

optica referitoare la economia publicã s-a manifestat plenar începând cu anul 1970, cu teoremele lui Becher, Barro, Buchanan, având drept trãsãturã caracteristicã altruismul,adicã preocuparea pentru bunãstarea celorlalþi. Prin aceasta, economia publicã ºi-a descoperit dimensiunea eticã, cu referire specialã la etica responsabilitãþii. Originile acestei gândiri coboarã pânã la „Teoria

sentimentelor morale” a lui Adam Smith (1759) ºi la consideraþiile sale asupra forþelor motivaþionale ale societãþii care determinã baza acþiunilor economice. Economia publicã nu se poate reduce doar la analizele economice ale altruismului. Într-o viziune integratoare, obiectul economiei publice conþine problematica specificã a optimului, bunãstãrii, alegerii sociale sau justiþiei economice, precum ºi concepte economice privind domeniul social. Privitã astfel, obiectul economiei publice îl va constitui studierea acestei problematici specifice, în contextul interacþiunii mai multor indivizi, ceea ce ne conduce la concluzia cã, în esenþã, economia publicã poate fi consideratã o teorie economicã a interacþiunii sociale. Trebuie avute, de asemenea, în vedere dimensiunile, descriptivã ºi analiticã, de abordare a economiei publice. Dintre acestea, dimensiunea analiticã conduce la înþelegerea impactului acþiunilor guvernamentale asupra economiei generale a spaþiului naþional ºi internaþional. Economia publicã este, deopotrivã, normativã ºI pozitivistã. În acest sens, pot fi citate teoriile pozitiviste referitoare la ceea ce existã ºi cele normative legate de ceea ce ar putea exista. În analiza aspectelor normative, fundamental este oferit de judecãþile valorii minime, potrivit cãrora fiecare individ este privit în raport cu propria bunãstare ºi fiecare politicã guvernamentalã este alcãtuitã astfel încât

sã asigure prezervarea stãrii de bunãstare personalã, fãrã a aduce atingere bunãstãrii celorlalþi actori naþionali. Integrarea omului în gândirea economicã a condus la o teorie economicã centratã, în special, pe raporturile dintre individ ºi bunurile sale. Literatura de specialitate relevã interesul economiºtilor de a utiliza, în cercetarea economiei publice, câteva principii pe care le regãsim la baza oricãror analize (inclusiv în economia publicã). În acest context, trei dintre principii meritã sã fie menþionate:

1. existã o ofertã ºi o cerere de bunuri ºi servicii publice care trebuie sã fie puse în corelaþie într-un anumit mod: sarcina economiºtilor este de a-l ajuta pe observator pentru determinarea caracteristicilor ofertei ºi ale cererii cu scopul de a înþelege cum interfereazã oferta cu cererea ºi cum acestea ajung la un nivel de echilibru sau de dezechilibru;

2. pentru orice intervenþie publicã putem aprecia beneficiile ºi costurile, dar ºi beneficiile ºi costurile mascate (care sunt costuri de oportunitate2), rolul economiºtilor fiind acela de a actualiza costurile de oportunitate;

3. economiºtii îºi pun întrebãri privind comportamentele agenþilor privaþi, supunându-le la cercetãri ºi acþiuni practice autovalorizante. Introducerea elementelor de tipul raþionalitate limitatã3 ºi managementul timpului, alegerea mijloacelor care permit producerea satisfacþiei sau utilitãþii (acþiuni egoiste sau altruiste, acþiuni individuale sau de grup) îmbunãtãþeºte analiza fãrã a face apel la fundamentele sale.

Economiºtii au încercat, din ce în ce mai mult, sã studieze comportamentele economice ale tuturor actorilor: politicieni, consultanþi etc. ºi sã le insereze în modelul explicativ al alegerilor publice. Aceste principii, integrate în exigenþele cercetãrii economice, conduc la formularea a patru teme de bazã a cãror explicitare va conduce la înþelegerea conþinutului economiei publice:

_ sfera activitãþilor publice ºi rolul statului în dezvoltarea economicã;

_ analiza principalelor moduri de intervenþie a statului: producþia directã de bunuri ºi servicii publice, politici publice, reglementãri, subvenþii ºI transferuri financiare;

_ procesul de decizie teoreticã ºi concretã privind cererea ºi oferta de bunuri publice;

_ evoluþia economiei publice (noi dimensiuni temporale ºi spaþiale).

Economia publicã – o abordare sistemicã

Abordarea sistemicã4 a proceselor ºi fenomenelor din economie are deja tradiþie în literatura economicã, în preocupãrile, mai vechi sau mai noi, ale cercetãtorilor ºI specialiºtilor în teoria ºi practica economicã. In acest context, economia naþionalã are atributele unui sistem cibernetic, deci are capacitatea de a se autoregla, adicã „de a reacþiona la acþiunea factorilor perturbatori

interni sau externi ºi de a-ºi pãstra autocontrolul pe diferite perioade de timp”5.

La o analizã atentã, constatãm cã economia publicã ne apare într-o triplã ipostazã:

_ pe de o parte, economia publicã cuprinde mulþimea tuturor faptelor, fenomenelor ºi proceselor de naturã economicã ce au ca rezultat bunurile ºi serviciile publice;

_ pe de altã parte, economia publicã cuprinde administraþiile ºi întreprinderile publice, dar ºI întreprinderi de drept privat care produc bunuri sau servicii cu caracter colectiv. La acestea se mai adaugã ºi organizaþiile private, fãrã scop lucrativ, care produc, pe o bazã voluntarã, servicii ce rãspund unor nevoi colective ale unor categorii de populaþie6;

_ în al treilea rând, economia publicã este o ºtiinþã având ca obiect analiza economicã a deciziilor

publice. Complexitatea problematicii supuse deciziilor publice comportã abordãri interdisciplinare

utilizând metodologii specifice ºtiinþelor sociale. Astfel, economia publicã ne apare ca „o teorie economicã a interacþiunii sociale”7.

Ca model sistemic, cele trei interpretãri se suprapun, analiza sistemicã evidenþiind caracteristicile esenþiale ale sistemului economiei publice, ca subsistem al economiei

naþionale.

Studiul economiei publice are drept scop evidenþierea modalitãþilor prin care teoria microeconomicã poate fi extinsã ºi adaptatã de analiza economicã a intervenþiilor publice, fie ele de nivel guvernamental (lato sensu) sau al autoritãþilor publice locale (stricto sensu).

Pentru facilitatea demersului ºtiinþific ne vom referi, mai întâi, la principalele categorii de activitãþi economice ce fac obiectul acþiunilor publice:

_ Reglementarea: autoritãþile centrale reglementeazã ºi adoptã acte normative referitoare, printre

altele, la obþinerea ºi garantarea dreptului de proprietate;

_ Fixarea preþurilor se realizeazã direct, prin intermediul taxelor, al impozitelor sau subvenþiilor;

_ Producerea de bunuri ºi servicii publice, de la lege ºi ordine pânã la educaþie ºi apãrare.

Aceste trei categorii de acþiuni au cel puþin douã consecinþe extrem de importante: modificarea veniturilor ºi a subvenþiilor publice. Aceastã constatare este relevatã de structura veniturilor, respectiv a cheltuielilor publice:

Venituri publice = impozite ºi taxe + venituri din capital + venituri provenite din bunurile aflate în domeniul privat al statului + imprumuri;

Cheltuieli publice = transferuri + cheltuieli realizate pentru susþinerea politicilor publice + dobânzi + cheltuieli de capital.