Teoria organizării administrației publice - serviciile publice

INTRODUCERE

Referatul prezent, trateaza problematica organizarii administratiei publice respectiv TEORIA GENERALA A ORGANIZARII ADMINISTRATIEI PUBLICE si de asemenea SERVICIILE PUBLICE.

Referatul ofera o privire de ansamblu asupra a ceea ce reprezinta administratia publica si ale sale servicii publice, evidentiind relatiile dintre acestea.

Se urmareste notiunile de organ al administratiei publice, sarcina, competenta si capacitatea acestuia si de asemenea notiunea de serviciu public oferit de catre organul administratiei publice sau oferit de catre institutiile publice.

Se urmaresc asemanarile si deosebirile dintre serviciile publice oferite de carte diverse institutii sau organe ale statului si de asemenea un scurt istoric al aparitiei serviciului public.

I. TEORIA GENERALA A ORGANIZARII ADMINISTRATIEI PUBLICE

Organizarea administratei de stat, ca fenomen a aparut o data cu statul, dar teoriile stiintifice despre aceasta s-au conturat mult mai tarziu, o data cu aparitia si dezvoltarea dreptului administrativ si a stiintei administratiei, deci prin secolul al XIX-lea

In doctrina administrativa s-a dezvoltat un curent de opinie potrivit caruiaevolutia organizarii administratiei a fost influentata indeosebi de factorul militar (chiar ideea de ierarhie provine din acest sector) si de factorul geografic, carora, in timp , li s-a adaugat si alti factori, ca de exemplu, factorii economic, politic, cultural religios etc.

In mod obisnuit, in doctrina occidentala, notiunea de administratie de stat, in sens organic este folosita de regula, cu referire la seful de stat, Guvern si ministere, alte structuri centrale de specialitate precum si ramificatiile acestora in teritoriu, iar notiunea de administratie locala, tot in sens organic, desemneaza autoritatile locale autonome alese la nivelul unitatilor administrativ- teritoriale existente.

Administratia de stat si administratia locala compun administratia publica, putand fi identificat, cel putin in plan teoretic, un sistem al organizarii administratiei publice, cu precizarea ca, inclusiv la nivelul autoritatilor administratiei locale se exercita unele atributii de natura statala, sub aspect material, functional.

Studiul organizarii administratiei publice inseamna cercetarea ansamblului de organisme care constituie formal acest sistem, raporturile dintre acestea, particularitatile fiecarei componente precum si principiile aplicabile.

La o analiza mai atenta constatam ca acestui sistem ii sunt specifice mai degraba raporturile de colaborare, decat cele de subordonare, in care se afla, de exemplu ministerele fata de Guvern.

Astfel sub aspect organic, administratia publica contemporana se caracterizeaza, de regula, prin lipsa subordonarii administratiei locale fata de administratia centrala, constitutiile si legile stabilind diverse forme de control indirect asupra aministratiei locale, iar doctrina referindu-se in mod traditional la tutela administrativa.

Sub aspect material, insa, actele autoritatilor administratiei locale trebuie sa respecte normele continute in toate actele ce emana de la autoritatile administratiei centrale, ca acte cu forta juridica superioara.

Organizarea administratiei publice a constituit dintotdeauna obiect de cercetare pentru dreptul administrativ si stiinta administratiei, doctrina occidentala avand o pozitie diferita in functie de traditii; de natura regimului politic; de optica cu privire la raportul dintre dreptul constitutional si dreptul administrativ pe de-o parte, dintre dreptul administrativ si stiinta administratiei, pe de alta parte

In doctrina franceza domina teza potrivit careia, autoritatile ce formeaza puterea executiva sunt studiate la drept constitutional sub aspectul rolului lor politic si la drept administrativ, sub aspectul rolului lor administrativ.

In realitate, o stricta delimitare a laturii politice de latura administrativa a functiei, la nivelul la nivelul functiilor de conducere, al demnitatilor publice este aproape imposibil de realizat.

Legislatia romaneasca actuala utilizeaza notiunea de autoritate publica privita ca organ public, colectiv organizat de oameni care exercita prerogative de putere publica, fie intr-o activitate statala, fie intr-o activitate din administratia locala

In opinia altui autor, autoritatea publica sau organul de stat reprezinta componenta structurala de baza si forma organizatorica distincta, de constituire si manifestare a puterii publice alcatuita din una sau mai multe persoane si care este inzestrata cu capacitatea juridica de a participa in nume propriu la infaptuirea sarcinilor ce revin in mod specific puterii publice

Aceasta definitie, mai ampla, in raport cu prima mai sintetica si mai didactica are meritul de a avea in vedere, pe langa organele de conducere colectiva, si organele de conducere unipersonala, de exemplu: Presedintele, prefectul, primarul, organe care reprezinta, in aceeasi masura, autoritati ale administratiei publice, facand parte din sfera larga a autoritatilor publice.