Trăsăturile Deciziilor în Administrația Publică

Fiecare organizaţie prezintă, din punct de vedere managerial, o structură complexă, formată din numeroase elemente, de diverse naturi, aflate în raporturi de multiple condiţionări. În funcţie de conţinut şi mod de manifestare în plan managerial, aceste elemente se structureză în mai multe subsisteme – metodologico-managerial, decizional, informaţional şi organizatoric -, ale căror natură şi finalitate sunt determinate în mare măsură de strategia adoptată de respectiva organizaţie. În continuare ne axăm asupra subsistemului decizional cu cel mai pregnant specific managerial, a cărui calitate marchează determinant funcţionalitatea şi performanţele oricărei organizaţii.

În esenţă, prin sistemul decizional al unei organizaţii desemnăm ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în cadrul său, structurate corespunzător sistemului de obiective urmărite şi configuraţiei ierarhiei manageriale.

Sistemul decizional este reprezentat de ansamblul elementelor interdependente care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor.

Sistemul decizional în instituţia publică reuneşte totalitatea deciziilor prin intermediul cărora de asigură creşterea gradului de satisfacere a interesului public şi implicit misiunea socială a acesteia.

Diversitatea sistemului de nevoi sociale determină fundamentarea unor decizii de tipuri diferite.

Conţinutul sistemului decizional în instituţiile şi autorităţile publice este puternic influenţat de specificul domeniului în care îşi desfăşoară activitatea instituţia sau autoritatea publică, dar şi de natura decidentului. Astfel se explică diferanţele în ceea ce priveşte conţinutul deciziilor, forma de prezentare a acestora, dimensiunea lor. Fiecare din instituţiile şi autorităţile care desfăşoară activitate în domenii distincte din sectorul public dispune de un sistem decizional propriu.

Sistemul decizional este acea compomentă a sistemului de management care determină semnificativ conţinutul celorlalte şi se adaptează în funcţie de schimbările din mediul socio-economic intern şi internaţional.

În general, decizia constă într-un proces de alegere a unei modalităţi de acţiune pentru realizarea unui obiectiv, ţinând seama de anumite criterii şi variabile situaţionale.

Decizia de management reprezintă procesul de alegere a unei modalităţi de acţiune în vederea realizării unui obiectiv, care influenţează activitatea a cel puţin unei alte persoane decât decidentul.

Decizia de management public reprezintă procesul de alegere a unei variante decizionale, din mai multe posibile, în vederea creşterii gradului de satisfacere a interesului public general sau specific.

Decizia administrativă reprezintă procesul de alegere a unei căi de acţiune din mai multe posibile, în vederea optimizării procedurilor, normelor şi reglementărilor administrative în procesul de satisfacere a interesului public.

Aceste decizii se fundamentează în instituţiile publice şi autorităţile din administraţia publică la toate nivelurile sistemului şi urmăresc obiective strict administrative. Conţinutul lor influenţează considerabil calitatea celorlaltor categorii de decizii şi a procesului decizional în ansamblul său.

Decizia politică reprezintă un proces de alegere a unei căi de acţiune din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv politic.

Caracteristicile deciziei administrative

Principalele trăsături caracteristice ale deciziei administrative sunt: colegialitatea, coerenţa, autoritatea, formele şi influienţa factorilor juridi şi temporali.

Colegialitatea

Sub aspect formal decizia administrativă se consideră opera semnatarului ei. În realitate, decizia administrativă, chiar emisă sub semnatura unei autorităţi unipersonale( de pildă, primarul, prefectul, etc.), are un caracter colegial, ea find rezultatul unei munci complexe, în echipă, la care participă mai multe servicii şi numeroşi funcţionari.

Administraţia publică, în mod constant, practică munca în colectiv, în echipă, deoarece, indiferent de conţinutul unei decizii, apare necesară o anumită cooperare a structurilor interne ale unei autorităţi sau instituţii administrative, atât pentru evitarea apariţei unor contradicţii, cât şi pentru respectarea interesului general.

De asemenea, colegialitatea asigură impersonalitatea (anonimatul) acţiunii administrative, absolute necesar în administraţia publică, întrucât accentul se pune pe sarcina, nu pe cei ce o execută; această caracteristică reise din faptul că în statul de drept funcţionarii publici nu sunt proprietarii funcţiilor lor.