Uniunea Europeană - origine, evoluție și perspective

Introducere

Uniunea Europeana este o comunitate de state independente,astazi în numar de 27, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

Misiunea de baza a Uniunii Europene este organizarea relatiilor între statele membre si între popoarele lor într-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele.

Principalele obiective:

- sa promoveze progresul economic si social (piata unica a fost stabilita în 1993; moneda unica a fost lansata în 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutorul umanitar catre tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate comuna, actiunea în crizele internationale; de asemenea, prin pozitii comune în cadrul organizatiilor internationale);

- sa introduca cetatenia europeana (care nu va înlocui cetatenia nationala, ci o va completa si va conferi un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- sa extinda zona libertatii, securitatii si justitiei (legat de operatiunile de pe piata interna si, mai ales, de libertatea de miscare a persoanelor);

- sa pastreze si sa întareasca legislatia Uniunii Europene existenta (întreaga legislatie adoptata de institutiile europene, împreuna cu tratatele fundamentale);

Scopul final al crearii Uniunii Europene  piata Intern liberapentru circulatia marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului .

Cap. I Istoricul constituirii Uniunii Europene

Gândirea promotoare a unei Europe unite este veche si a fost exprimata prin diverse idei, astfel în secolul trecut, marele scriitor francez, Victor Hugo (1802 - 1885), caruia îi datoram expresia Statele unite ale Europei, îi dadea acesteia o interpretare umanista si pacifista ; de asemenea filozoful vorbea de ziua în care toate natiunile continentului se vor uni într-o societate suprema si se vor forma o fratiei a Europei, fara a se pierde caracteristicile remarcabile ale identitatii lor.

O amprenta deosebita asupra Europei le-au avut cele 2 razboaie mondiale care au izbucnit pe acest continent, Europa ramânând profund divizata.

Dupa primul razboi, ideile si preocuparile pentru o Europa unita au fost fregvent evocate. În acest sens, din initiativa ministrului de externe al Frantei, Aristide Briant, Adunarea Societatii Natiunilor a adoptat la 17 septembrie 1930 o rezolutiune care hotara crearea comisiei de studiu pentru Uniunea Europeana, având ca obiectiv crearea unei organizatii europene cu caracter politic si economic. Datorita crizei internationale si evolutiei evenimentelor pe continent, ideea crearii Uniunii Europene a intrat în impas si apoi chiar s-a renuntat la ea.

Cu toate ca dupa cel de-al doilea razboi mondial o mare parte a economiei europene era distrusa, ideile despre unitatea Europei au fost reluate; în 1946 Primul ministru al Marii Britaniei, W. Churchill a vorbit într-un discurs tinut în Elvetia, despre necesitatea crearii Statelor unite ale Americii 

În 1947 a fost lansat Planul Marshall, în scopul reconstructiei europene. Statele Unite ale Americii au oferit ajutorul lor pentru reconstructia tuturor tarilor continentului, dar acest ajutor a fost acceptat doar de tarile care urmau sa constituie Europa Occidentala.

Bazele procesului de integrare europeana  care au dus la aparitia actualei structuri a Uniunii Europene, au fost puse în 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministru de externe al Frantei. Jean Monnet a propus ca productia de carbune si otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism comun. Ideea a fost preluata de Robert Schuman, care a mers mai departe si a propus crearea unei comunitati de interese pasnice dintre Franta si Germania, deschisa si altor state europene. Acest plan (9 mai 1950)va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO  (Declaratia Schuman).În declaratia sa, Schuman afirma ca orice razboi între Franta si Germania va deveni nu numai de neconceput, ci imposibil din punct de vedere material .

În aprilie 1951, 6 state: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxembourg, au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii europene CECO. Desi CECO îsi începe activitatea în 1952, Piata comuna a Carbunelui si Otelului devine functionala începând cu 1953, când cele 6 state fondatoare înlatura barierele vamale si restrictiile cantitative la otel si carbune.