Efectele zgomotului și a vibrațiilor de la locul de muncă asupra omului

INTRODUCERE

Sunetul este definit ca fiind orice variaţie a presiunii (în aer, apă sau în alte medii) care poate fi detectată de către urechea omenească. Perturbaţia constă din mişcarea oscilatorie a particulelor mediului, astfel ca noţiunea de sunet este extinsă la orice vibraţie capabilă să impresioneze auzul.

Un sunet poate fi efectul unei vibraţii simple sau sinusoidaie când poartă numele de sunet pur sau al mai multor vibraţii suprapuse când se numeşte sunet complex.

Zgomotul este definit ca o succesiune de vibraţii sonore care se propagă prin diverse medii sau ca orice sunet care nu este util unui anumit ascultător şi care produce o senzaţie supărătoare organismului uman.

Zgomotul are o acţiune dăunătoare asupra organismului uman, astfel că pentru a asigura condiţii normale de lucru este necesară stabilirea unor nivele limită ale zgomotului. Factorii care trebuie luaţi în considerare se referă la aspectele medicale, tehnice profesionale şi economice ale zgomotului [3].

Vibraţiile. Un corp este în vibraţie atunci când el este antrenat într-o mişcare oscilatorie în jurul unei poziţii de referinţă [2].

Zgomotul are efecte asupra competitivităţii întreprinderii prin faptul că :

• Degradează relaţiile interpersonale şi deci climatul social.

• Împiedică concentrarea şi deci dăuneză calităţii muncii.

• Alterează sănătatea, favorizând absenteismul.

• Pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii şi surdităţi profesionale.

• Prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje de alertă favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă.

• Surditatea profesională costă scump întreprinderea. [4]

Zgomotul şi vibraţiile transmise omului în procesul muncii pe şantierele de construcţii se apreciează sub aspectul cerinţelor normative pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele tehnologice şi procesele de lucru ca surse, cu efecte prin solicitare psihică şi psihofiziologică.

CAPITOLUL I

1.1. Unde mecanice

Undele mecanice reprezintă oscilaţii care se propagă printr-un mediu material. Oscilaţiile sunt perturbaţii locale, ce pot fi transversale (perpendiculare pe direcţia lor de deplasare), (figura 1.) sau longitudinale (paralele cu direcţia de propagare), (figura 2.).

Fig .1. Unda transversală

Undele mecanice longitudinale se clasifica după domeniul frecvenţei lor, astfel:

- domeniul de infrasunete, cu frecvenţa v < 16 Hz;

- domeniul de audibilitate, cu frecvenţa v є (16, 20000) Hz;

- domeniul ultrasonor, cu frecvenţa v є (20 kHz, 100 MHz);

- domeniul hipersunetelor, cu frecvenţa v > 100 MHz.

Limitele intervalelor menţionate mai sus trebuie considerate doar ca valori aproximative, orientative. Aşa de exemplu, pentru unii indivizi, domeniul de audibilitate este mult mai restrâns, limita superioară fiind de numai 16000 Hz sau chiar 14000 Hz. Pentru a fi percepută ca sunet, o vibraţie mecanică longitudinală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• frecvenţa să aparţină intervalului (16, 16000) Hz;

• să aibă o intensitate cel puţin egală cu 10-12 W/m ;

• să dureze cel puţin δt = 60 ms.

Atunci când sunetul se propagă prin medii diferite, se modifică viteza de propagare şi lungimea sa de undă, astfel încât frecvenţa sunetului rămâne aceeaşi.