Metode moderne de sudare

METODE MODERNE DE SUDARE

Sudarea constituie unul din cele mai sigure şi expeditive procedee de asamblare, fiind aplicată pe larg la realizarea ansablurilor din tablă groasă sau subţire, profile, bare, sarmă.

Sudarea este operaţiunea prin care se realizează îmbinarea nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, cu sau fără material de adaos, prin topire sau prin presiune.

De-a lungul timpului au apărut noi procedee de sudură. Procedeele moderne sunt :

- sudarea MIG/MAG ;

- sudarea WIG ;

- sudarea cu plasmă ;

- sudarea laser.

- sudarea cu fascicol de electroni

SUDAREA - MIG/MAG/WIG

Sudarea MIG (metal inert gaz) şi MAG (metal activ gaz) sunt metodele de sudare cele mai frecvent folosite în Europa, SUA şi Japonia. Această răspândire se datorează şi faptului că aceste procedee au o productivitate sporită şi sunt uşor de automatizat.

Principiul sudării MIGMAG constă în introducerea unei sârme de metal prin pistoletul de sudură şi topirea ei cu un arc electric. Sărma este folosită cu dublul scop de a conduce curentul de sudare şi ca material de adaos. Energia electrică este transmisă de o sursă de sudură. Un gaz de protecţie, care circulă prin duza pistoletului de sudare, protejează arcul electric şi baia de metal topit. Gazul de protecţie este fie inert (MIG) sau activ (MAG).

La procedeul MIG pistoletul de sudare este dotat suplimentar cu un mecanism de ghidare a sârmei. În timpul sudării în jurul electrodului consumabil se insuflă gaz inert.

Tehnologia sudării cu protecţie cu gaze inerte este asemănătoare sudării cu arc electric obişnuit. Dacă piesele au grosimi mai mari de 8 mm este necesară preîncălzirea lor la 150... 200 °C. Se sudează cu densităţi de curent de 50 ... 200 A/mm2, la tensiuni de 50 V şi polaritate inversă.

În acest context, un gaz inert este un gaz care nu interacţionează cu metalul topit. Exemple de gaze din această categorie sunt argonul şi heliul. Gazele active participă la procesul ce are loc între arcul electric şi metalul topit. Un exemplu de gaz activ este argonul, în amestec cu o mică proporţie de dioxid de carbon sau oxigen.

La procedeul WIG arcul se formează între electrodul din wolfram thoriat şi materialul de bază, iar în jurul arcului se insuflă gazul inert . Pentru obţinerea sudurii se foloseşte sârma de sudare.

Se sudează în curent continuu cu polaritate directă, la cca 15 V pentru argon şi 24 V pentru heliu. Pistoletul de sudare este răcit cu aer până la 120 A, iar pentru curenţi mai mari utilizaţi la sudare, răcirea se face cu apă.

Procedeul se aplică la sudarea oţelurilor inoxidabile, a cuprului, nichelului, aluminiului şi aliajelor etc.