Rezistența la Coroziune a Materialelor

Intoducere.

În acest referat am evidenţiat coroziunea sub aspectul ei distructiv, şi poate fi definită ca procesul de degradare a unui material sub acţiunea mediului înconjurător care aduce piesa,sau ansamblul din care face parte, în situaţie improprie utilizării.

Există o serie de procese industriale care fac apel la coroziunea : formarea unor straturi protectoare pentru ameliorarea calităţii şi a aspectelor suprafeţelor (oxidarea anodică, feroxarea), elaborarea de materiale noi (semiconductori, materiale multistrat), atacul cu reactivi metalografici pentru analiza probelor şi altele.

Ţinând seama şi de aspectul “util”, coroziunea poate fi definită ca reacţia inversabilă care are loc la interfaţa material-mediu şi care implică consumarea metalului şi/sau dizolvarea în material a uneia sau mai multor compomenete ale mediului.

Coroziunea cuprinde o varietate de procese :

1. coroziune chimică;

2. coroziune electrochimică;

3. coroziune sub tensiune;

4. coroziune în condiţii de oboseală.

Fenomeme de corziune apar la majoritatea materialelor : metale pure şi aliaje ,sticle metalice sau ceramice, ciment şi beton, materiale omogene sau compozite.

Sub acţiunea agenţilor corozivi, materialele metalice îşi pierd luciul metalic, se pot acoperii cu un strat de combinaţii ale metalului cu agentul coroziv şi, în funcţie de condiţiile în care evoluează procesul, reacţia poate avansa spre interior până la distrugerea completă a materialului sau se poate stabilii un echilibru prin intermediul unui strat protector.

În mediile hidrogene, materialele metalice prezintă coroziunea sub hidrogen care, cuplată sau nu cu alte procese de coroziune, poate determina cedarea bruscă a piesei cu un comportament fragil, fenomen ce poate aduce la accidente grave.

Microorganismele poate avea un rol important în procesele de coroziune, determinând coroziunea microbiană.

Tipuri de coroziune şi morfologia

suprafeţelor afectate de coroziune.

Procesele de coroziune sunt în general complexe. În majoritatea cazurilor acţionează simultan mai mulţi agenţi corozivi a căror acţiune se conjungă pentru degradarea materialului. În cele ce urmează voi face o prezentare scurtă a proceselor de coroziune chimică şi electrochimică.

Coroziunea chimică este provocată de acţiunea gazelor uscate (aer uscat,oxigen, CO2, H2S, HCl, NO2) sau lichide care nu sunt în soluţii apoase sau care nu sunt conducătoare de electricitate.

Dintre procesele de coroziune uscată, oxidarea are un rol deosebit în distrugerea pieselor şi a instalaţiilor din cele mai variate domenii,la temperetura ambiantă sau la temperaturi ridicate, în atmosferă sau în medii industriale.

Oxidarea este procesul de coroziune în care principalul agent coroziv este oxigenul.

În funcţie de afinitatea lor faţă de oxigen, metalele se pot clasifica în patru grupe :

- metale nobile, cu afinitate foarte mică faţă de oxigen : Au, Ag;

- metale cu afinitate scăzută faţă de oxigen,care formează oxizi mai stabili decât metalele din prima grupă: Cu, Ni, Co, Fe ;

- metale cu afinitate mai mare faţă de oxigen : Mo, W, Cr, Mn ;

- metale cu afinitate foarte mare faţă de oxigen, cu călduri de oxidări mari, care formează oxizi stabili şi sunt adeseori folosite ca dezoxidanţi: Al, Si.