Științe despre consecințele utilizării drogurilor și informația și procesele ireversibile

• Consecinţele utilizării drogurilor

Putem să ne facem o părere mai clară în ceea ce priveşte efectul drogurilor asupra sănătăţii mintale a celor care le consumă, dacă privim această chestiune din două perspective: prima perspectiva este efectul drogurilor pe termen scurt asupra fizicului şi mintalului uman, iar a două este efectul lor pe termen lung asupra sănătăţii mintale, în general.

Dependenţă garantează moartea

Se ştie că drogurile fac parte din mai multe categorii, acestea fiind clasificate după diverse criterii: fie după acţiunea asupra sistemului nervos (halucinogene, depresoare, stimulente), fie după legalitatea utilizării lor (droguri licite şi ilicite), după efectele şi consecinţele lor asupra sănătăţii (droguri „ţări”, droguri „uşoare”). În ceea ce urmează, mă voi referi în special la efectele pe termen scurt şi lung ale drogurilor ţări (heroină, cocaină, speed, chiar şi ecstasy) asupra sănătăţii mintale. Potenţialul acestor droguri de a crea dependenţă psihică este foarte mare, iar unele dintre ele pot da şi dependenţă fizică în urmă consumului frecvent, abuziv şi pe termen lung. Pentru că suntem fiinţe diferite, atunci şi efectul drogului poate fi resimţit diferit de la individ la individ. În plus, după consum, efectele pe termen scurt (această însemnând o perioada de la câteva zile până la 1-2 luni de zile) asupra fizicului şi mintalului pot fi aproape insesizabile. Ceea ce nu se spune destul de des este faptul că drogurile nu afectează doar fizicul şi mintalul, ci şi afectivul din noi, felul în care relaţionam, iubim sau ne raportăm la noi, la alţii, la viaţă.

Creierul – victima sigură

Să formulăm o întrebare: consumul unei singure ţigări de tutun produce imediat (sau pe termen foarte scurt) efecte grave asupra consumatorului? Mulţi doctori ar răspunde categoric „nu” acestei întrebări. Însă fumatul pe termen lung ne arată foarte clar care sunt efectele şi consecinţele acestuia, mai ales asupra sănătăţii plămânilor. La fel se întâmplă şi în cazul celorlalte droguri. Ceea ce nu putem observă cu ochiul liber este faptul că, la nivelul activităţii neuronale, cu ocazia oricărui consum, al oricărui drog, inclusiv alcoolul, se produce un dezechilibru în ceea ce priveşte ordinea şi funcţionarea firească a neurotransmiţătorilor. Ca urmare a consumului de droguri, creierul este „păcălit” de drog, simţind fie plăcere intensă sau relaxare, fie lipsa durerii, pentru că, undeva, anumiţi neuroni sunt „păcăliţi” să producă în exces cantităţi de dopamină şi endorfine (neurotransmiţători cu rol în procesarea plăcerii şi durerii). Creierul nostru produce cantităţi suficiente de endorfine şi dopamine, astfel încât, de cele mai multe ori, plăcerea pe care o simţim să nu ne dea dependenţă, iar durerea sau durerile să ne fie cât de cât suportabile. Folosind un drog nu facem decât să-l „stoarcem” până la refuz de aceste substanţe, că pe o lămâie din care vrem să facem limonadă. Or, aceşti neurotransmiţători necesită timp pentru a fi produşi şi reprodusi de către creier, iar, pe lângă timp, la „construcţia” acestora sunt necesare elemente nutritive pe care un consumator de droguri rareori este preocupat să şi le asigure dintr-o hrană sănătoasă.

Iremediabil, „legume”

Pe termen scurt, creierul îşi poate recupera o parte din substanţele necesare pentru funcţionarea lui normală, însă un abuz pe termen lung perturbă activitatea lui aproape iremediabil – pot apărea leziuni cerebrale grave. Ştim că, dacă punem un bec la tensiune mai mare decât la cea la care a fost proiectat să funcţioneze, avem toate şansele că, mai repede sau mai târziu, să se ardă. Aşa e şi cu creierul nostru: dacă-l suprastimulam sau îl privăm de orice senzaţie firească, pe termen lung fie îl extenuăm, fie îi diminuăm capacităţile fireşti. Nu e de mirare că, în astfel de cazuri, avem consumatori de droguri obosiţi, apatici, fără chef de viaţă, fără motivaţie, fără voinţă, indiferenţi cu atenţia, capacităţile de memorare şi abilităţile de calcul scăzute.

Toate astea pentru că substanţă activă din drog a transformat creierul acestora într-un organ extenuat, al cărui suport neurochimic a fost aproape distrus. Din punct de vedere neurochimic, sevrajul ce apare în urmă stopării consumului de drog este expresia incapacităţii creierului de a produce suficienţi neurotransmiţători care să crească plăcerea sau să diminueze durerea consumatorului. De aceea, o parte din programul de recuperare al unor clinici din vest conţin programe de „brain training” – adică şedinţe de stimulare a creierului prin diverse activităţi (desen, dans, muzică etc.) prin care creierul reînvaţă să asigure suportul neurochimic pentru plăcere şi durere. Cele mai grave consecinţe pe termen lung ale consumului de droguri sunt psihozele, delirium şi tulburările de personalitate ce se pot dezvoltă pe fondul consumului de drog. În România, majoritatea consumatorilor de droguri sunt tineri, iar efectele consumului de droguri pe termen lung abia încep să se vadă. Trebuie să aşteptăm să-i vedem pe ei murind în spitale sau în şanţuri cu acul în venă?! Sau e mai simplu să aruncăm o privire la ţările din Occident care încă din anii ’60-’70 s-au confruntat cu problema consumului de droguri? De acolo şi de la ele provin majoritatea informaţiilor despre efectele drogurilor, din experienţă dependenţilor şi a celor care au cercetat efectul drogurilor. Cazurile şi moartea lor nu se pun la socoteală? Moartea lor este un mit?