Activitatea misiunilor diplomatice în consolidarea securității și stabilității internaționale

Noţiunea de misiune diplomatică

În acest referat îmi propun să prezint pe scurt câteva aspecte teoretice cu privire la ce înseamnă misiunea diplomatică, care sunt scopurile și obiectivele dorite a fi obținute de aceasta, precum și o descriere a principalelor funcții ale acestor misiuni diplomatice, fără de care aceasta nu ar obține rezultatul dorit, dar și rolul pe care îl are diplomaţia apărării în consolidarea securităţii şi stabilităţii internaţionale

Variatele şi multiplele probleme şi activităţi care apar nu pot fi rezolvate în totalitatea lor de către şeful statului şi de ministru de externe, deoarece ei nu se pot ocupa şi trata direct de chestiunile internaţionale economice, culturale, juridice care apar între naţiuni. Din aceste motive, a rezultat necesitatea de a crea şi întreţine în străinătate reprezentanţe diplomatice al statului care sunt însărcinate să negocieze şi să acţioneze în numele său şi să ajute la rezovarea problemelor cotidiene. Pentru desemnarea organului permanent de relaţii diplomatice între state, termenul generic este cel de reprezentanţă diplomatică; pe lângă noţiunea de reprezentanţă diplomatică în practică este folosită noţiunea de misiune diplomatică.

Misiunea diplomatică este definită ca un organ de subiect de drept internaţional, instituit în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept internaţional şi însărcinat cu asigurarea relaţiilor diplomatice a acestui subiect în scopul de a menţine relaţii diplomatice cu statul respectiv.

Ca organ al statului, misiunii diplomatice i se aplică normele de drept intern, referitor la personalul, procedura de numire a şefului de misiune, normele referitoare la raporturile între misiunea diplomatică şi administraţia centrală, însă ca organ ce desfăşoară o activitate în domeniul relaţiilor externe, statutul juridic al misiunii diplomatice beneficiază de guvernarea normelor de drept internaţional.

În literatura juridică de specialitate, termenul de misiune diplomatică i se dau mai multe înţelesuri: raport juridic bilateral de drept internaţional (raportul de misiune diplomartică); sarcină încredinţată de statul trimiţător agentului său diplomatic; grup constituit din totalitatea persoanelor însărcinate cu funcţii diplomatice (agenţii diplomatice) sau care să asiste pe agentul diplomatic în îndeplinirea sarcinii (colaboratorii lui); în sfârşit, sensul care are relevanţă în acest context, şi anume acela de organ al statului trimiţător, de instituţie permanentă şi distinctă de persoanele fizice care o alcătuiesc, deci acea instituţie care preexistă numirii agenţilor diplomtici şi să continue să subziste, chiar şi după ce misiunea individuală a unuia dintre aceşti agenţi s-a încheiat.

Funcţiile misiunilor diplomatice

În continuare voi prezenta pe scurt principalele funcții ale misiunilor diplomatice, pe care eu le consider a fi necesare pentru îndeplinirea unei misiuni diplomatice.

Raţiunea de a fi a unei misiuni diplomatice constă în desfăşurarea activităţii acesteia împreună cu finalitatea urmărită concretizată în funcţiile diplomatice.

Fiecare misiune diplomatică este înfiinţată pentru a realiza în practică anumite obiective ale funcţiilor încredinţate.

Misiunea diplomatică depinde de relaţiile dintre două state, precum şi de climatul politic în relaţiile dintre acestea. Prin funcţie a misiunii diplomatice înţelegem o anumită acţiune realizată de unul sau mai mulţi diplomaţi, într-un domeniu concret pe teritoriul statului acreditat.

Activitatea misiunii diplomatice înglobează în sine totalitatea acţiunilor şi activităţilor desfăşurate de misiunea diplomatică pe teritoriul statului acreditat. Convenţia de la Viena din 1961 a reglementat această problematică în art. 3, procedând la o enumerare a acestuia.

Funcţia de reprezentare

Această funcție este una dintre cele mai vechi, prin ea misiunile permanente afirmându-se în modul cel mai pregnant, chiar din momentul apariţiei lor ca organe ale relaţiilor externe ale statelor; ea este considerată în doctrină ca fiind funcţia principală, fundamentală a misiunii diplomatice. Sarcina primordială a fiecărui membru al corpului diplomatic a fost şi va continua să fie aceea de a prezenta interesele statului său. Deci, primul şi cel mai elementar moment în manifestarea misiunii diplomatice este declinarea identităţii, adică în numele cui îşi desfăşoară ea activitatea.

Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul în totalitatea relaţiilor sale internaţionale, nu numai faţă de statul în care a fost acreditat, ci şi faţă de alte state. El reprezintă juridic statul de care aparţine (este purtătorul de cuvânt al şefului statului său şi al ministerului de externe, el primeşte, de asemenea, comunicările de la acesta pentru a le aduce la cunoştinţa statului său), el este mandatarul; el este imaginea puterii statale, a demnităţii sale, a independenţei sale.

Misiunea diplomatică nu mai reprezintă un şef de stat sau de guvern, ci statul ca atare, ca acţionând în numele statului care este subiectul de drept internaţional. În această privinţă, prevederea prin care se spune că funcţia unei misiuni diplomatice constă în a reprezenta guvernul statului acreditant a fost modificată în sensul că reprezintă statul acreditant în statul acreditar (în această formă, a fost aprobată de Convenţia de la Viena din 1961).