Cuprins
- CUPRINS 2
- Aderarea României la Uniunea Europeană 3
- Necesitatea aderării României la UE 3
- Criteriile si strategia aderării României la Uniunea Europeană 6
- Evolutia negocierilor 7
- Efecte asupra viitorului Uniunii 9
- Avantajele aderării 9
- România după aderare 10
- Deficit bugetar 12
- Aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană 13
- Raportul Comisiei Europene privind progresele României si Bulgariei 16
- Concluzii 18
- Bibliografie 19
Extras din referat
Aderarea României la Uniunea Europeană
După 1989, România s-a aflat într-un moment istoric în care s-au pus bazele pentru dezvoltarea durabilă a ţării pe termen mediu şi lung, aderarea la Uniunea Europeană, alături de integrarea în NATO, constituind un catalizator al solidarităţii şi convergenţei forţelor politice în promovarea interesului naţional, susţinut şi de sprijinul constant şi puternic al opiniei publice pentru ambele obiective. România aparţine, de altfel, spaţiului de civilizaţie şi cultură european, cu care împătăşeşte aceleaşi valori comune: democraţia, statul de drept, drepturile omului şi economia de piaţă, aceste valori constituind, de fapt, fundamentul politicii de integrare economică.
Necesitatea aderării României la UE
România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale.
De abia în anul 1990 a fost semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare, cooperare comercială şi economică între România şi U.E., iar din 1991 România a devenit beneficiară a asistenţei financiare acordată prin Programul PHARE.
Negocierile privind asocierea Romăniei la U.E. au început în anul 1992 şi s-au finalizat în acelaşi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul României a ratificat Acordul European de asociere la U.E. în 1993. La 1 februarie 1995 a intrat în vigoare Acordul European ce instituia o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre pe de altă parte. Prevederile acestui acord stipulează faptul că România a devenit membru asociat şi sunt puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscându-se că obiectivul final urmărit de ţara noastră este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. şi că asocierea are ca scop să ajute România să realizeze acest deziderat.
Asocierea României la U.E. însemna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economică şi financiară, în sprijinul restructurării economiei româneşti, iar în plan politic crearea unui cadru instituţional pentru realizarea unui dialog politic permanent între părţi. În cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au în vedere:
- stabilirea unei perioade de tranziţie de maximum 10 ani, împărţită în două etape, trecerea la cea de a doua făcându-se în urma examinării Consiliului de asociere a aplicării până în acel moment a prevederilor Acordului;
- asimetria în acordarea de către părţi a concesiilor concretizate prin faptul că, în timp ce Uniunea îşi va realiza angajamentul în prima etapă, România şi-l va pune în aplicare în a doua;
- angajamentul părţilor de a se abţine de la introducerea de reglementări care să vină în contradicţie cu prevederile Acordului până la intrarea în vigoare;
- disponibilitatea părţilor ca pe perioada de tranziţie să procedeze de comun acord, în funcţie de conjunctura existentă în sectoarele vizate, la reducerea periodică şi analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului în aplicarea acestora.
Acordul European de asociere a României la U.E. cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:
- În domeniul schimburilor comerciale bilaterale, se prevede crearea între părţi a unei zone de comerţ liber care se va concretiza prin eliminarea treptată a obstacolelor tarifare şi netarifare existente în acest moment în relaţiile comerciale dintre România şi U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu excepţia celor textile şi siderurgice, dar şi produsele agricole de bază (neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare şi prelucrate). Zona de comerţ liber va fi realizată în perioada de tranziţie de maximum 10 ani, în mod gradual. Perioada de tranziţie este asimetrică în ceea ce priveşte ritmul reducerii şi eliminării taxelor de către România, oferindu-se astfel ţării noastre o perioadă mai lungă de timp pentru deschiderea pieţei sale la importurile din U.E. Dacă U.E. se obligă să elimine toate taxele vamale şi îngrădirile cantitative până la sfârşitul primei etape a perioadei, România va face acest lucru la sfârşitul celei de-a doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile, acordul cuprinde aranjamente speciale: „aderarea României la U.E. necesită un cadru economic care să fie compatibil cu funcţionarea U.E. şi cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grăbirea descentralizării sectorului de stat şi crearea unui puternic nucleu de întreprinderi mici şi mijlocii, alinierea tuturor standardelor româneşti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum şi realizarea unei modificări de structură a populaţiei ocupate în economie, pentru a ne apropia de nivelul ţărilor din U.E. (10% în agricultură, 30% în industrie şi peste 60% în servicii). România va trebui să aplice acele căi şi mijloace care să ducă la relansarea puternică a producţiei, la stimularea investiţiilor, la creşterea competitiviăţii produselor, accelerarea procesului de reformă, la restructurare şi privatizare, de modernizare în vederea asigurării unei macrostabilizări durabile şi eliminării actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordată mai multă atenţie valorificării superioare a resurselor, inclusiv cele umane, creşterii productivităţii muncii, evoluării şi folosirii eficiente a potenţialului competitiv şi creativ al firmelor autohtone.”
- Pe plan instituţional, organismele centrale, precum Banca Naţională, Curtea de Justiţie etc., vor trebui să aibă aceleaşi atribuţii cu acelea din ţările comunitare;
- În domeniul legislativ, vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic şi pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislaţiei existente în U.E., fiecare proiect de lege adoptat trebuind să cuprindă o precizare, potrivit căreia legea este conformă cu legislaţia comunitară.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aderarea Romaniei si Bulgariei la UE.doc