Aderarea Turciei la UE

TURCIA

Turcia a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeana înca din 1963, dar dupa lovitura de stat militara Uniunea Europeana a înghetat relatiile.

În 1987 Turcia a facut oficial cerere de aderare, dar dupa 10 ani a fost respinsa din cauza situatiei drepturilor omului.

În 1999 candidatura ei a fost totusi acceptata, dar negocierile de aderare nu au început pentru ca ea tot nu îndeplineste criteriile politice.

Cererile UE:

1.Au fost adoptate mai multe amendamente constitutionale privind libertatea cuvântului si abolirea pedepsei cu moartea.

2.Dar Uniunea Europeana cere ca Turcia sa limiteze influenta politica a armatei, sa dea drepturi mai largi de folosire a limbii minoritatii kurde, si sa ajunga la un acord în litigiile teritoriale cu Grecia si în chestiunea Ciprului.

PIB-ul Turciei este doar o mica parte din cel mediu pe Uniunea Europeana. Numai 30% din populatia Uniunii Europene este de acord cu aderarea Turciei.

Populatie 65.3 milioane

PIB € 217.4 miliarde

PIB pe cap de locuitor € 3,329

(Media UE € 20,550)

Somaj 6.6%.

(Media UE 8.2%)

Exporturi catre UE 52% din total export

Împartirea administrativa

Turcia este împartita în 81 de provincii (''iller'' în limba turca, singular ''il''). Fiecare provincie este împartita în subprovincii (''ilçeler''; singular ''ilçe''). Provincia poarta de obicei acelasi nume cu capitala acesteia, considerata subprovincia centrala; exceptiile sunt Hatay (capitala: Antakya), Kocaeli (capitala: Izmit) si Sakarya (capitala: Adapazari). Cele mai mari provincii sunt: Provincia Istanbul 11 milioane de locuitori, Provincia Ankara 4 milioane, Provincia Izmir 3,5 milioane, Provincia Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane.

Orasele

Capitala Turciei este orasul Ankara, dar capitala istorica Istanbul. Istanbul ramâne centrul financiar, economic si cultural al tarii. Alte orase importante sunt Izmir, Bursa, Turcia Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, Izmit. Izmit Kocaeli, Konya, Mersin, Eskisehir, Diyarbakir|Diyarbakir, Antalya si Samsun. Aproximativ 68% din populatia Turciei locuieste în centre urbane

ARGUMENTE CONTRA ADERARII TURCIEI LA UE

Aderarea Turciei = Distrugerea Uniunii Europene (II)

George ANGLITOIU – profesorul de la curs

Consiliul European din decembrie 2004 a luat decizia începerii negocierilor de aderare cu Turcia, data aproximativa pentru declansarea acestui proces fiind octombrie 2005. Dincolo de optiunile pro si contra ale expertilor, se contureaza însa o dilema de securitate pentru România intrarea Turciei în Uniunea Europeana nu aduce beneficii Bucurestiului, dimpotriva?

Continuare din numarul precedent

Vocea ratiunii europene

Exista si politicieni lucizi care s-au manifestat explicit împotriva aderarii Turciei, iar unul dintre cele mai importante nume este cel al fostului presedinte francez, Valéry Giscard d?Estaing. ?Parintele? proiectului Constitutiei europene declara într-un interviu pentru ?International Herald Tribune? ca, având în vedere prognozele demografice la momentul în care negocierile de aderare vor fi fost încheiate (adica peste 10-15 ani), Turcia ar putea deveni - dat fiind votul cu dubla majoritate bazat pe marimea populatiei - cel mai mare decident în UE? În continuare, cel care a provocat un scandal enorm anul trecut prin interviul pentru ?Le Monde? în care respingea vehement dreptul Turciei la aderare fiindca ar fi afectat caracterul crestin si european al UE, propunea ca solutie alternativa un parteneriat strategic sau unul economic pe formula North-Atlantic Free Trade Association (NAFTA).

Reactii similare caracterizate de un amestec de profesionalism si patetism au intervenit si din partea unor membri importanti ai fostei Comisii Europene (condusa de Romano Prodi), fiind de amintit exemplul olandezului Frits Bolkenstein (responsabil cu piata interna) care, dupa ce a analizat impactul negativ al aderarii Turciei, a facut apel la istorie, oprirea expansiunii turcesti la Viena în 1683 considerând-o drept o mostenire esentiala pentru constiinta europeana de rezistenta antiislamica; o alta voce importanta, cea a comisarului pentru agricultura, austriacul Frantz Fischler, a avertizat ca aderarea statului turc ar putea costa bugetul comunitar 11,3 miliarde euro, doar pentru subsidiile agricole, la care s-ar adauga riscul imploziei Europei sub afluxul imigrantilor islamici în cautarea unui trai mult mai bun.

De ce România ar trebui sa spuna NU

Candidatura Turciei la UE plaseaza implicit România într-o pozitie dificila, care implica riscuri mari din punctul de vedere generic al relatiilor politico-economice si de securitate cu Ankara, si iata de ce?

Dincolo de o anume nuanta cinica, argumentul autorului este ca nu este în interesul României integrarea Turciei în UE, având în vedere în primul rând beneficiile pe care statul român le-ar avea din stoparea procesului de extindere (din 2009, anul prezumat al intrarii Croatiei) sau din esecul negocierilor de aderare ale Ankarei.

În primul rând, ar fi vorba de banii concreti pe care România ar urma sa-i primeasca din anul 2007 (primul an atât al integrarii, cât si din noua planificare bugetara comunitara întinsa pâna în 2013) prin intermediul unor fonduri (cele de coeziune si ajustare structurala) mult mai mari decât precedentele specifice programelor de preaderare PHARE, ISPA si SAPARD. Bucurestiul este deja cel mai mare beneficiar din istoria integrarii europene (în termeni de preaderare), perspectiva roza a perioadei postaderare putând fi însa influentata negativ în termeni radicali de rapiditatea procesului de negocieri cu Turcia, întrucât nimeni nu poate garanta României un tratament preferential dincolo de retorica diplomatica; finalmente, Ankara va fi nu un furnizor, ci tot un consumator de finante, cel putin de patru ori mai mult ca Bucurestiul si în defavoarea acestuia din urma. Esecul potential al statului turc de satisfacere a rigorilor acquis-ului comunitar nu poate fi decât în favoarea României care ar ramâne astfel prioritara pe lista urgentelor de aliniere societal-economica în clubul UE. Oricare ar fi însa soarta candidaturii Turciei, Bucurestiul va trebui sa raspunda rapid imperativului optimizarii capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare, perioada de preaderare (mai ales programul SAPARD) fiind deloc satisfacatoare. Politica agricola comuna (PAC, aproximativ 50% din bugetul UE) va reprezenta în perspectiva un mar al discordiei, Turcia urmând a se alatura României ca tara agricola subdezvoltata?

Dintr-un alt punct de vedere, aderarea Turciei ar reduce semnificativ importanta geopolitica si geostrategica a României, având în vedere atât extinderea UE pe continentul asiatic, cât si urgentele de securitate implicite din cauza vecinatatii sale nu doar cu Irakul si cu doua state înca apartinând ?Axei Raului?, anume Iran si Siria. Perioada post-11 septembrie 2001 a fost caracterizata de mutarea centrului de greutate preemptiv mai aproape de România, în contextul riscurilor si amenintarilor asimetrice generate de Orientul Mijlociu islamist. Statele Unite au fost primele care ?au schimbat macazul? în relatia cu Bucurestiul, esecul asa-zisei reforme si persistenta regimului neocomunist bazat pe nomenclatura securisto-partinica fiind considerate a fi un rau mai mic decât cel al non-implicarii României, o tara bine pozitionata geografic si fara mari probleme politice interne în a-si trimite trupele în zonele periculoase ale campaniei globale antiteroriste. În consecinta, valul doi de extindere NATO a cuprins si acest actor precar numit România. Îmbunatatirea spectaculoasa a relatiilor dintre Washington si Bucuresti a avut urmari pozitive (în oglinda) în privinta candidaturii României la UE, cel putin din punctul de vedere al rivalitatii transatlantice, atât sora mai mare Franta, cât si mai noua venita, dar hegemona America urmarind controlul asupra acestui colt al Europei si al gurilor Dunarii. Strategia de securitate a UE prioritizeaza si ea dimensiunea antiterorista, aportul în perspectiva si pozitionarea României drept cap de pod spre Wider Middle East (Greater Middle East în acceptiunea competitorului american ? Orientul Mijlociu extins) nefiind de neglijat. Consecinta imediata Cofinantarea procesului de securizare a frontierelor estice ale României.