Analiza politică a Republicii Moldova

Capitolul 1

“Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.”

1.1 Scurt istoric

Republica Moldova este o tara mica din Sud-Estul Europei, învecinata la Rasarit cu Ucraina, iar la Asfintit cu România. Trecutul ei cunoaste o istorie bogata, plina de zbucium si de evenimente dramatice.

Începând cu secolul al XIV-lea, ea este o parte integranta a voievodatului Moldova, situat între Carpatii Orientali si râul Nistru, marginit la Nord cu Hotinul, iar la Sud, cu Dunarea de Jos si Marea Neagra.

În urma Pacii de la Bucuresti din 1812, o parte a acestui teritoriu – spattul dintre Prut si Nistru – a revenit Rusiei Tariste, care l-a denumit Basarabia, folosind astfel o denumire mai veche atribuita partii de Sud si urmarind sa acrediteze ideea ca el ar constitui o entitate geografica deosebita de principatul Moldovei.

În ianuarie 1918 a fost proclamata Independenta Republicii Democratice Moldova, iar la 27 martie 1918 s-a hotarât Unirea cu România. Urmatorul proces de anexare a avut loc in 1940 în urma semnarii Pactului Molotov - Ribbentrop. Basarabia a fost alipita la URSS si a fost proclamata RSS Moldoveneasca, în componenta careia au intrat doar 9 judete basarabene si 6 raioane din stânga Nistrului. Teritoriul actual al Republicii Moldova este mai mic decât cel trecut sub autoritatile ruse în 1812, deoarece Hotinul de la Nord, Achermanul si Ismailul de la Sud au fost cedate în 1940 de catre autoritatile sovietice, Ucrainei.

Datorita procesului de restructurare început în tarile Europei Centrale si de Est, la 23 iunie 1990 Moldova îsi proclama suveranitatea, iar la 27 august 1991- Independenta de Stat. La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membru al Natiunilor Unite.

Desi independenta de URSS din 1991, forte rusesti au ramas în teritoriul de la est de Nistru pentru a apara populatia slava, în principal formata din ucraineni, rusi si bulgari, care s-a declarat republica Transnistria pe teritoriul RSS Autonoma Moldoveneasca.

Noi alegeri parlamentare au avut loc în Moldova pe 27 februarie 1994. Desi alegerile au fost descrise de observatorii internationali ca fiind libere si corecte, autoritatile din Transnistria au refuzat sa numere voturile si au facut eforturi pentru a descuraja populatia sa participe la vot. Doar 7,500 de locuitori au votat pe malul drept al Nistrului, în Moldova, temându-se ca Republica Moldova se va uni cu România. Initial, a existat o miscare în sensul reunirii cu România, însa printr-un referendum din martie 1994, s-a hotarât cu o majoritate covârsitoare ca Republica Moldova sa ramâna independenta.

Noul Parlament, având ca majoritate reprezentanti ai Partidul Agrar din Moldova, nu s-a lovit de acelasi blocaj care a caracterizat vechiul Parlament cu majoritatea nationalist-dura a Frontului Popular: legislatia reformatoare a fost adoptata, si s-au produs schimbari. Presdintele Snegur a semnat Parteneriatul de Pace cu Tratatul Atlanticului de Nord (NATO/OTAN) în martie 1994, iar în aprilie Parlamentul a aprobat participarea Moldovei ca membru a Comunitatii Statelor Independente (CSI) la o uniune economica. Pe 28 iulie, Parlamentul a ratificat noua constitutie, care a intrat în vigoare 27 august 1994, si care prevedea o substantiala autonomie a Transnistriei si Gagauziei. Conform acesteia drepturile si libertatile omului, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate de catre stat. Toti cetatenii Republicii Moldova sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Constitutia Republicii Moldova garanteaza fiecarui cetatean dreptul la un trai decent, dreptul la informatie, dreptul la învatatura, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la un mediu înconjurator sanatos.

Rusia si Moldova au semnat un tratat în octombrie 1994 privind retragerea trupelor ruse din Transnistria, dar guvernul rus s-a oprit înaintea ratificarii tratatului. Desi armistitiul de încetare a focului era înca în vigoare la începutul anului 1995 iar negocieri ulterioare urmau sa includa si Conferinta de Securitate si Cooperare în Europa si Natiunile Unite, sperantele de linistire a disputelor si de retragere a armatelor rusesti în viitorul foarte apropiat, se situau la nivel foarte scazut.

În martie si aprilie 1995, studentii si elevii moldoveni au initiat o serie de greve si demonstratii în Chisinau pentru a protesta împotriva politicii guvernamentale cu privire la cultura si educatie. Studentilor li s-au alaturat reprezentanti ai intelectualitatii si mai târziu muncitori, pensionari care protestau împotriva guvenului din motive economice. Problema emotionala pusa în discutie era cea limbii nationale: ar trebui sa fie moldoveneasca, asa cum era numita în constitutia din 1994, sau româna asa cum se pronuntau majoritatea expertilor.

În discursul din 27 aprilie catre Parlament, presedintele Snegur a cerut Parlamentului sa amendeze Constitutia si sa schimbe numele limbii nationale în „româna”. Decizia finala a guvernului a fost amânata pâna în toamna din cauza articolului din Constitutie care stipula ca înaintea unei modificari a Constitutiei trebuie sa treaca 6 luni. Astazi Constitutia Republicii Moldova prevede ca limba de stat limba moldoveneasca.

În alegerile din 2001, Partidul Comunist a câstigat majoritatea locurilor din Parlament si a numit un presedinte comunist, Vladmir Voronin. Din nou, în alegerile ce au avut loc in 2005, partidul comunist a fost reales si l-a numit pe Voronin pentru un al doilea mandat.