Aplicabilitatea principiilor - descentralizării, autonomiei locale și subsidiarității în statele Uniunii Europene

1. Definirea principiilor de: autonomie locală, subsidiaritate şi descentralizare ale administraţiei publice locale

Administraţia publică, ca şi componentă a sistemului de organizare socială, presupune existenţa unor principii pe baza cărora să-şi poata întemeia structura şi să-şi ghideze funcţionarea. În Legea nr.215/2001 şi în Constituţia României sunt formulate principii pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale din Romania cum ar fi:

- principiul autonomiei locale

- principiul subsidiarităţii

- principiul descentralizării serviciilor publice

1.1. Principiul autonomiei locale

În cadrul Legii administraţiei publice locale, prin autonomie locală se înţelege:

• „dreptul si capacitatea efectivă a autoritaţilor publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii” ;

• „autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau judeţului, după caz.”

În alte accepţiuni:

• „prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.

• „acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor. Aceasta dispoziţie nu aduce atingere, în nici un fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti,

• referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.”

În literatura de specialitate, autonomia locală (unul dintre principiile administraţiei publice din unitaţile administrativ-teritoriale) reprezintă forma modernă de exprimare a principiului descentralizării administrative şi înseamnă dreptul la autoadministrare. Ea este asociată cu stabilirea unui statut distinct al colectivităţilor şi autorităţilor locale,în raport cu administraţia de stat. Esenţa acestui principiu este legată de colectivităţile locale care, în „Carta Europeană: Exerciţiul autonom al puterii locale”, adoptă de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985 cunosc două accepţiuni:

- colectivităţi locale de bază(comune,districte şi departamente);

- colectivitati regionale(regiuni)

Autonomia publică locală în România este formată din:

1. Autorităţi comunale şi orăşeneşti:

- Consiliul local

- Primarul

2. Consiliul judeţean - autoritate de coordonare a consiliilor comunale şi judecătoreşti

1.2. Principiul subsidiaritaţii

Primele consideraţii cu privire la subsidiaritate le gasim în opera lui Aristotel (384-322 î.e.n). Ideile sale au influenţat mult gândirea europeană nu numai sub aspect filosofic, dar și politic. În ceea ce ne priveşte preocupându-ne cu precădere de concepţia sa cu privire la raportul dintre om şi societate şi rolul colectivităţilor găsim idei specifice subsidiarităţii.

În operele lui cu un caracter sociopolitic cum este "Politica", analizând comportamentul omlui şi al grupurilor sociale, Aristotel exprima ideea că fiecare colectivitate ar fi bine sa întreprindă ceea ce este mai adecvat pentru ea. În acest fel aptitudinile dobândite ar duce la ameliorarea rezultatului.