Aptiudinile necesare unui diplomat în secolul al XXI-lea

Încă din cele mai vechi timpuri diplomația a reprezentat arta de a purta negocieri între diverși actori și state cu scopul de a păstra sau consolida relațiile dintre acestea. Cu toate acestea, acum două secole în urmă, a existat afirmația potrivit căreia diplomația se va sfârși, iar acest fapt se va datora dezvoltării tehnologiei. Două figuri importante ale parioadei au suținut această idee: Lordul Palmerston (care a afirmat că: „Acesta este sfârșitul diplomației”, atunci când o expediție trimisă prin cablu a sosit la Whitehall, unde se afla biroul său) și Regina Victoria (care considera că odată cu dezvoltarea noilor tehnicii de telecomunicații rolul ambasadorilor va fi redus treptat până când aceștia vor dispărea). În ciuda acestor afirmații, diplomația nu numai că a supraviețuit, dar a și devenit una dintre cele mai căutate meserii ale secolului actual, chiar dacă nu reprezintă una dintre cele mai ușoare și sigure meserii.

Diplomația secolului al XXI-lea este total diferită de cea a secolului al XIX-lea, iar acest fapt se datorează modernizării și evoluției noilor tehnologii, precum și noilor diferende apărute la nivel internațional.

Diplomatul secolului al XXI-lea trebuie să întrunească un set de aptitudini și calificări pentru a fi eligibil acestei funcții. În această privință, Ernst Sucharipa consideră că diplomatul ideal al secolului actual reprezintă un amestec între caracteristicile tradiționale și cele moderne; așadar, un diplomat trebuie să dispună de următoarele aptitudini, care îi pot oferi statutul de diplomat calificat în meseria practicată: aptitudini lingvistice, rezistență la stres, o bună comunicare în public, calități administrative, interes deosebit pentru problemele globale, un nivel ridicat de tolerență și pregătire continuă. Toate aceste calități, precum și altele, vor fi dezbătute mai amănunțit de-a lungul acestei lucrări.

Sucharipa afirma în lucrarea sa că pentru un diplomat nu este importantă rapiditatea sau cantitatea informației obținute, ci calitatea acesteia. Altfel spus, un diplomat nu se grăbește în obținerea unor informații, el își ia tot timpul de care are nevoie, verificând calitatea și gradul de adevăr al diverselor știri, deoarece rolul unui diplomat este acela de a obține informații (foarte importante pentru statul său) cât mai relevante fără a se grăbi.

Diplomația, susține Ernst Sucharipa, ar trebui să suțină egalitatea între sexe și să promoveze posibilități de carieră pentru ambele genuri; iar această idee apare ca un rezultat al evoluției, deoarece cu câțiva ani în urmă societatea considera că rolul femeii este acela de a face copii, de a-i îngriji și de a avea grijă de casă, ea neavând dreptul la vot, dreptul de a lucra în funcții plublice, fiind obligată totodată să suporte violența unui soț abuziv; însă odată cu trecerea anilor rolul femeii în societate s-a schimbat, ea dispunând astăzi de aceleași drepturi de care dispune și un bărbat, putând lucra în domenii în care nu puteau lucra înainte.

Un diplomat de succes trebuie să dea dovadă de răbdare atunci când trebuie să asculte sau să observe anumite evenimente. Probabil că apare întrebarea; „De ce are nevoie un diplomat de răbdare în acest domeniu?” Răspunsul este pe cât se poate de simplu, are nevoie de răbdare deoarece el trebuie să acorde atenție și celor mai mici detalii, astfel încât să nu omită nici cele mai mici amănunte vitale pentru țara lui.