Bandwagon Effect - Politic Sebastian

Efectul „bandwagon” este un fenomen prin care rata de absorbtie (acceptare) a unei credințe, idei, capriciu si tendințe creste cu atât mai mult cu cat acestea au fost deja adoptate de către alții. Cu alte cuvinte, efectul bandwagon se caracterizează prin creșterea probabilității de acceptare a unui lucru in funcție de cat de mulți sunt cei care au acceptat deja acel lucru.

As more people come to believe in something, others also "hop on the bandwagon" regardless of the underlying evidence.1

Conform acestui concept, popularitatea tot mai mare a unui produs sau a unui fenomen încurajează mai mulți oameni să „ajungă pe bandwagon“, de asemenea efectul bandwagon se regăsește exemplificat si in tendințele modei.

Definiția unui bandwagon este un vagon care poartă o bandă (trupa) în timpul unei parade, circ sau alt eveniment de divertisment. Expresia „sari pe bandwagon“ a apărut pentru prima dată în politica americană în 1848 , când Dan Rice , un celebru și popular clovn de circ din acel timp, a folosit un bandwagon și muzica pentru a câștiga atenția aparițiilor sale din campania politica

În politologie efectul sociologic numit „Bandwagon Effect” arată faptul că mulți cetățeni votează cu partidul sau candidatul prezentat ca fiind cel mai popular (declarat învingător sigur într-o cursă electorală) din dorința de a fi de partea câștigătorului la finalul campaniei. În varianta românească l-am putea asocia cu efectul de turmă. El implică o credință individuală eronată accentuată în actualul context informațional: deoarece cineva popular nu trebuie neapărat sa însemne că este si bun.

Cu alte cuvinte, el este o formă de securizare (anulare) a deciziei personale prin copierea deciziei unei mulțimi. În filozofie acest efect este cuprins în analizele referitoare la impersonalul „se”; explicat într-o variantă extrem de reducționistă: o persoană face un anume gest deoarece „așa se face”, bazându-se pe ceea ce ar putea fi considerat inteligența colectivă.