Cadrul de Cooperare Transfrontalieră a Autorităților Locale

COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ

Cooperarea transfrontalieră, fiind mai dezvoltată şi cu implicaţii mai importante, a fost prima şi relativ detaliat reglementată la nivel naţional existând Convenţia-cadru europeană asupra cooperării transfrontaliere a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, consacrată exclusiv acestei forme de cooperare transfrontalieră.

Consiliul Europei urmăreşte de asemenea, redactarea şi semnarea unui Protocol adiţional la Convenţia-cadru, precum şi a unei Convenţii-cadru privind cooperarea interteritorială, care să privească întreaga cooperarea suprafrontalieră, nu numai cooperarea transfrontalieră.

În raportul explicativ la Convenţia-cadru se arată că ea inaugurează o nouă doctrină de drept internaţional privind raporturile de bună vecinătate peste frontiere şi de repartizare a competenţelor între puterile publice.

Preambulul Convenţiei-cadru precizează că statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei, consideră că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, că acest scop va fi realizat, potrivit art.1 din Statutul Consiliului Europei, în special prin încheierea de acorduri în domeniul administrativ şi că organizaţia tinde să asigure participarea colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale din Europa la realizarea scopului său. Ele ţin cont de importanţa pe care o are pentru atingerea acestui scop cooperarea colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale transfrontaliere în materii, precum dezvoltarea regională, urbană şi rurală, protecţia mediului, ameliorarea infrastructurilor şi a serviciilor oferite cetăţenilor şi ajutorul în caz de sinistre.

Statele semnatare sunt hotărâte să favorizeze pe cât este posibil această cooperare şi să contribuie astfel la progresul economic şi social al regiunilor frontaliere şi la solidaritatea care uneşte popoarele europene.

Statele se angajează să faciliteze şi să promoveze cooperarea transfrontalieră între colectivităţile sau autorităţile teritoriale aflate sub jurisdicţia sa şi colectivităţile sau autorităţile aparţinând de competenţa altor state. Ele s-au angajat să acţioneze pentru încheierea de acorduri şi angajamente care s-ar dovedi necesare în acest scop, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale ale fiecărui stat.

Cooperarea transfrontalieră este definită în art.2 ca fiind orice concertare vizând să întărească şi să dezvolte raporturile de vecinătate între colectivităţile sau autorităţile teritoriale ţinând de două sau mai multe state, ca şi încheierea de acorduri şi angajamente utile acestui scop. Sunt stabilite astfel, cele două forme de cooperare transfrontalieră: concertarea şi încheierea de acorduri şi angajamente. Cooperarea transfrontalieră poate deci, consta în mijloace de concertare (care nu creează obligaţii juridice) şi de colaborare juridică propriu-zisă.

Prin colectivităţi sau autorităţi teritoriale se înţeleg colectivităţile, autorităţile sau organismele exercitând funcţii locale şi regionale şi considerate ca atare în dreptul intern al fiecărui stat. Se observă includerea între subiectele participante la cooperarea transfrontalieră a formelor instituţionalizate de cooperare internă între colectivităţile teritoriale locale, adică a stabilimentelor publice teritoriale .

Cooperarea transfrontalieră se exercită în cadrul competenţelor colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, astfel cum sunt ele definite prin dreptul intern, întinderea şi natura acestor competenţe nefiind afectate de Convenţia-cadru.

Aici însă, se ridică o problemă care trebuie semnalată. Întinderea sferei afacerilor locale, pentru care sunt competente colectivităţile teritoriale locale este o chestiune de competenţă exclusivă a legislaţiei naţionale a fiecărui stat. Prin urmare, cooperarea transfrontalieră a două sau mai multe astfel de persoane publice infrastatale se face după regula celui mai mic numitor comun. Altfel spus, cooperarea este legală numai dacă se înscrie în limitele de competenţă cele mai reduse ale actorilor

implicaţi şi, oricum, aceleaşi pentru toţi.

Statele şi-au luat angajamentul să depună eforturi pentru a înlătura dificultăţile de ordin juridic, administrativ sau tehnic care sunt de natură să prejudicieze dezvoltarea şi buna funcţionare a cooperării. Ele au în vedere oportunitatea de a acorda colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale care participă la cooperarea transfrontalieră aceleaşi facilităţi ca în cazul în care cooperarea s-ar exercita pe plan intern.

Statele s-au angajat să furnizeze, în măsura posibilului, informaţiile care le sunt cerute de un alt stat parte, în vederea facilitării îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor din Convenţia-cadru. De asemenea, statele s-au obligat să asigure informarea colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale de facilităţile care le sunt oferite de Convenţia-cadru .

Sub aspectul dreptului intern român, există foarte puţine dispoziţii normative care să reglementeze cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor teritoriale locale, prin autorităţile proprii ale acestora. Câteva dispoziţii referitoare la această temă se găsesc în Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale care, încă din primul capitol conţine câteva articole referitoare la cooperarea colectivităţilor teritoriale locale

În acest sens, art.11 prevede că:

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul ca, în limitele competenţelor lor, să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale administraţiei locale din ţară sau străinătate, în condiţiile legii.

(2) Pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a adera la asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii.

Art.12. - Autorităţile administraţiei publice locale pot încheia între ele acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniţierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională, în condiţiile legii.

Art.13 - (1) Consiliile locale şi consiliile judeţene din unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră pot încheia acorduri de cooperarea transfrontalieră cu autorităţile similare din ţările vecine, în condiţiile legii.

(2) Aceste acorduri se vor încheia numai în domeniile ce sunt de competenţa consiliilor locale sau judeţene, potrivit prezentei legi, cu respectarea legislaţiei interne şi a angajamentelor internaţionale asumate de statul român.

(3) Prin acordurile de cooperarea transfrontalieră pot fi create şi pe teritoriul României organisme care să aibă, potrivit dreptului intern, personalitate juridică. Aceste organisme nu au competenţe administrativ-teritoriale.

(4) Consiliile locale şi judeţene care au încheiat acorduri de cooperare transfrontalieră, au dreptul să participe, în alte state la organismele create prin respectivele acorduri, în limita competenţelor ce le revin conform legii.

Art. 14 - (1) Iniţiativa autorităţilor administraţiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale din străinătate, precum şi de a adera la o asociaţie internaţională a administraţiei publice locale, va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Administraţiei Publice.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale vor transmite Ministerului Afacerilor Externe spre avizare proiectele de acorduri sau convenţii de cooperare pe care acestea intenţionează să le încheie cu autorităţile administraţiei publice locale din alte ţări, înainte de supunerea lor spre aprobare de către consiliile locale sau judeţene.

(3) Acordurile prevăzute la alin. (2) trebuie emise în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. În caz contrar, se va considera că nu sunt obiecţii şi proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare consiliului local sau judeţean interesat.