Câteva contraste înrudite

A fost evidentiata si sustinuta de numerosi filosofi ideea ca se distinge ca o problema de princiupiu legatura dintre pretinderile libertatii si a drepturilor pe o parte si cresterea interesata a bunasterii sociale pe de alta parte.;si faptul ca dam o prioritate ,chiar un control absolut trecutului;Fiecare membru al unei societati se crede a avea formata o conceptie de necontestat cu privire la justitie,sau dupa spusele unora asupra dreptului natural,asupra cariua nu poate trece sau nu poate domina bunastarea nimanui Justitia neaga faptul ca lipsirea de libertatae in cazul anumitor persoane, este un rezultat venit de pe urma bunastarii altor perosane.Obiectul ce echilibreaza pierderile si castigurile diferitelor persoane ,in ideea de a fi o singua persoana,este exlus.

Cu toate acestea,intr-o societate in care dreptatea predomina,principiile libertatii sunt luate de-a gata, securitatea indeplinirii drepturilor de catre justitie nu este subiecte al negocierilor politice sau a calcularii interesului social.

Justitia ca adevar, tinde spre aceste convingeri,ce au ca prioritate justitia aratand ca acestea sunt consecintele principiilor ce vor fi alese de catre individ in pozitia originala.Aceste conceptii reflecta preferintele rationale si egalitatea initiala dintre cele doua parti.Desi ‘utilitarianii’(folositor,practic)strict vorbind, recunosc faptul ca principiile justitiei sunt in conflict cu doctrina ce o reprezinta, totusi mentioneaza faptul ca la baza tuturor conceptiilor si a notiunilor dreptului natural sta o a doua regula,subordonata acestora; acestea conclud in faptul ca ,in conditiile unei societati civilizate ,in cea mai mare parte sunt greu de urmat ,si se permite incalcarea acestora numai in anumite circumstante exceptionale.

Chiar daca entuziasmul exagerat cu care sunt afirmate aceste perceptii si apelarea la aceste drepturi ,sunt in sine,nefolositaore, din moment sunt puse in balanta tendintele umane ce incalca acele reguli ce o data incalcate nu sunt sanctionate de catre serviciul public.O data intelese toate acestea ,iluzia diferentei dintre principiul utilitar si convingerile justitiei nu mai formeaza o disputa filosofica.

Un al doilea contrast, este acela ca indiferent daca utilitarii impun societatii principiul alegerii pentru un singur individ,justitia atesta faptul ca principiul alegerii sociale,precum si al justitiei sunat amandoua obiectul unei alegeri originale. Nu exista nici un motiv pt a presupune faptul ca principiile ce ar trebui sa normalizeze asocierea unor persoane sunt doar o simpla extensie a principiului alegerii pentru o singura persoana.Dimpotriva , daca am presupune ca formularea principiului pt orice si oricine ,depinde de natura acelui lucru, majoritatea persoanele distincte ,cu sisteme deasemena diferite, vor forma viitorul esential al societatii umane;nu ar trebui sa ne asteptam ca principiile alegerii sociale sa fie utilitariene.Totuis,privind in ansamblu, nu a fost adeverit pana acum faptul ca persoanele in pozitia initiala,nu vor principiul utilitatii spre definirea termenilor cooperarii sociale.Pornind de la tot ceea ce se stie in prezent, este posibil ca o anumita forma a principiului utilitatii sa fie adoptat si ca urmare, aceea teorie va duce in cele din urma la o mult mai profunda justificare a utilitarismului.De fapt ,o abordare a acestei idei,este rareori sugerata de catre Bentham si Edgeworth, altfel nefiind dezvoltata in nici un alt caz,dealtfel nici in Sidgwick.

Pt inceput voi presupune ca persoana aflata in pozitia initiala, va refuza principiul utilitaii ,adoptand in schimb cele doua principii ale justitiei,avand la baza motivele mentioanate mai sus.In orice caz, plecand de la aceasta teorie, o persoana nu poate ajunge la un principiu social a alegerii fara extinderea principiului prudentei rationale,acordat ca sistem de dorinte al spectatorului impartial. Pentru a realiza acestea.nu este necesara luarea pluritatii si a distinctiilor individualitatii nici recunoastearea acesteia ca si baza a justitiei,dupa care indivizii ar trebui sa se ghideze.Aici am putea observa o curioasa anomalie si anume faptul ca a devenit o obisnuinta ,a se gandi la utilitarism individual, avand la baza anumite motive intemeiate.Utilitarii sunt puternici aparatori ai principiului libertatii,avand credinta in faptul ca bunul societatii este constituit de avantajele insusite de majoritatea indivizilor.Cu toate ca utilitarismlul nu este individul ,la contopirea tuturor aspiratiilor se aplica societatii principiul alegerii pt o singura persoana.

Ultimul contrast ce va mentionat este ca utilitarismul este o teorie teologica, in timp ce justitia nu este;astfel, prin definitie, teoria este o deontologica invechita, una ce altfel nu ar specifica bunul independent de drept,sau nu ar interpreta dreptul ca maximizand bunul. (Ar trebui notat faptul ca teoriile deontologice sunt definite ca fiind unele non-teologice,nu ca principii ce intruchipeaza dreptatea si actiunuiile institutiilor ,reprezentare independenta de consecintele lor. Deasemenea ,justitia in cel deal 2 rand ,este o teorie deontologica .Pt aceasta se presune ca pers din pozitia initiala vor alege un principiu al egalitatii libertatii si al inegalitatii economice si sociale a intereselor tuturor;nu este nici un motiv pt a crede ca institutiile vor maximiza bunul (se presupune d p d v utilitar, ca bunul este definit ca satisfactia cerintelor rationale.) Desigur,nu este imposibil ca majoritatea bunurilor sa fie produse ceea ce va fi o coincidenta.

Exista un punct comun in aceasata conexiune si anume:in utilitarism, satisfacerea oricarei probleme ,are ea insasi anumite valori, ce trebuiesc luate in considerare in procesul alegerii a ceea ce este bine,drept.Exceptaand modul indirect,in calcularea balantei satisfacerii nevoilor,acestea nu conteaza pt scopul avut initial.Avem ca scop, aranjarea institutiilor astfel incat sa se obtina cea mai mare suma a satisfacerii nevoilor,nepunand nici o intrebare cu privire la sursa de provenienta a acestora sau calitatii acestora, contand doar intrebarea cum va afecta satisfacerea acestora bunastarea totala . Bunastarea sociala depinde direct doar de nivelele de satisfactie sau nesatisfactie a indiizilor.Cu toae acestea ,daca o pers are o anumita placere in discriminarea altei personae in constarngerea acesteia, lipsirea acesteia de libertate,atunci acest gen de satisfacere va trebui sa cantarit cu prudenta,in concordanta cu intensitatea nevoilor,sau in concordanta cu alte nevoi.