Cauzele terorismului

Terorismul apare atât în contextul rezistenței violente împotriva statului cât şi în serviciul de interese ale statului. Violența teroristă comunică un mesaj politic; extremitățile sale merg dincolo de distrugerea resurselor materiale ale unui inamic. Victimele sau obiectele unui atac terorist au valoare intrinsecă mică a grupului terorist dar reprezintă o audiență publică mare, a cărei reacţie teroriştii o caută.

Cele trei întrebări din jurul studiului fenomenului terorism:

- De ce apare fenomenul terorism?

- Cum funcționează procesul fenomenului terorism?

- Care sunt efectele sociale și politice?

Subiectul terorismului a inspirat o literatură numeroasă în ultimii ani. Cu toate acestea, nicăieri nu s-a găsit o analiză teoretică generală a cauzelor terorismului.

Cu siguranță existența datelor generale sunt bazate de obicei pe ipoteze care nu sunt nici explicit, nici faptic demonstrabile. Am găsit ipoteze care se centrează pe factorii sociali cum ar fi permisivitatea și afluiența în care tinerii occidentali sunt crescuți sau imitarea modelelor dramatice încurajate de televiziune. Pe de altă parte, întâlnim explicații politice care dau vina pe ideologii revoluţionare, Marxism-Leninisme sau naţionaliste, slăbiciunile guvernului la cerintele teroriste, sau invers opresia guvernului, şi slăbiciunea regimului adversar.

Ce este terorismul?

Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se făcea referire la regimul de teroare iniţiat de guvernul revoluţionar. Adversarii Revoluţiei au folosit tactici teroriste, cum ar fi asasinarea şi intimidarea agenţilor revoluţionari.

Această lucrare reprezintă numai un set de idei preliminare despre problema de cauzalitate; cazurile istorice de terorism sunt folosite ca ilustraţii, nu ca demonstraţii de ipoteze. Exemplele istorice se referă la o campanie teroristă importantă din timpul Revoluției franceze din anul 1789; terorismul este considerat a fi o fațetă a politicii moderne seculare asociate cu creșterea naționalismului, anarhismului și a socialismului revoluționar.

Ca exemple, ar mai fi:

- Narodnaya Volya (Voința Poporului) și Organizația de luptă a revoluționarilor socialiști din Rusia (1878-1913)

- Terorismul anarhist din anii ’80 din Europa, începând cu Franța

- IRA (Armata Republicană Irlandeză)

- Irgun Zwai Leumi în Mandatul Palestinei (1937-1947)

- Frontul de eliberare națională din Algeria (1954-1962)

- Frontul popular pentru eliberarea Palestinei (1968-prezent)

- Rote Armee Fraktion (RAF) şi Mişcarea 2 iunie în Germania de Vest din anul 1968

- Tupamaros de Uruguay (1968-1974)

PROCESUL TERORISMULUI

Un obstacol inițial în identificarea circumstanțelor pentru terorism este lipsa studiilor empirice relevante. Există un număr semnificativ de analize a violenței colective, asasinatelor, tulburărilor civile și crimelor , dar nici unul dintre aceste fenomene nu este identic cu o campanie a terorismului.

Ted Robert Gur a descoperit că statele moderne sunt mai puțin violente decât țările în curs de dezvoltare și că legitimitatea regimului inhibă violența.

Cu toate acestea, Europa de Vest a experimentat niveluri ridicate de terorism. Surprinzător, în perioada 1961-1970, din 87 de țări, Statele Unite ale Americii au fost clasate ca având cel mai mare număr de acte teroriste

Factorii terorismului:

- Factori care au stabilit scena pentru terorism pe termen lung