Comunismul

- Comunismul - a fost considerat de foarte multi o doctrina ratata pentru ca, desi se considera punctul de final al ideologiilor el nu a fost capabil sa se restructureze în sine niciodata, încercând, ca orice ideologie sa modifice realitatea în functie de structurile sale si nu sa se adapteze el însusi la realitate. Caci aceasta ideologie poate fi considerata una paradoxala: a propus cel mai frumos vis al omenirii – egalitatea si non-violenta – si a produs cele mai multe crime si cea mai crunta deziluzie.

- Comunistii - reprezentau ramura radicala a marxismului clasic, cei care nu renuntasera la dimensiunea revolutionara a acestuia si care considerau ca prin schimbarea violenta de regim se putea trece relativ usor la socialism si apoi la comunism.

Lenin

- Marx considera ca revolutia socialista este posibila doar în tarile dezvoltate industrial si care au un proletariat puternic.

- teza leninista este aceea ca revolutia este posibila si în tari slab dezvoltate industrial, si trecerea la socialism se poate face si cu ajutorul taranimii, considerata de Marx ca fiind clasa cea mai reactionara si antirevolutionara.

- Marx considera ca proletariatul trece de la constiinta de sine la una pentru sine în mod spontan, datorita luptei de clasa si exploatarii capitaliste

- doar partidul revolutionar poate determina constiinta muncitorilor de la constiinta de sine într-una pentru sine. Pentru Lenin, muncitorii nu pot ajunge la constiinta pentru sine decât prin actiunea directa a ideologilor partinici si revolutionari. Acestia se deosebesc de toti ceilalti indivizi prin faptul ca unica lor preocupare este sa determine revolutia si sa îi pregateasca pe proletari pentru trecerea la o noua orânduire. Scopul (revolutia) scuza toate mijloacele, crede Lenin, iar revolutionarii sunt si trebuie sa fie dispusi sa recurga la orice forma de actiune pentru a grabi rezultatul dorit.

- Ce-i de facut? - Lenin face distinctia între grupul profesional – sindicatul si grupul revolutionar – partidul, si pune accentul pe ideea de partid politic si revolutionar în dauna celei de grup social revolutionar ca în acceptiunea lui Marx. Din acest moment întreg esafodajul construit de Marx este modificat de Lenin, care printr-o inversare a termenilor va schimba sensul si partidul va fi egal cu proletariatul, sau chiar mai mult caci partidul reprezinta dezideratele întregii omeniri la prosperitate si egalitate.

- Lenin ajunge la aceasta teza plecând de la o presupozitie diferita de cea a lui Marx, si anume ca proletariatul nu va ajunge niciodata la constiinta pentru sine deoarece greutatea produsa de fortele reactionare ale capitalismului este prea puternica, iar capacitatea productiva si ideologica a clasei muncitoare prea slaba sa se opuna dictaturii capitaliste. De aceea Lenin fetisizeaza rolul partidului, ridicat la grad de demiurg al istoriei.

- Partidul se diferentiaza de sindicate pentru ca acestea au un rol limitat, pur profesional, au un numar de membri mult prea mare (si deci greu de organizat), iar cerintele lor în raport cu patronatul sunt doar de ordin material, fiind incapabile sa genereze o miscare politica de eliberare.

- Partidul, pe de alta parte ar trebui sa fie constituit dintr-un numar mic de membri, motivati în mod absolut. În interiorul partidului structura de clasa a membrilor nu este importanta, ei fiind “revolutionari de profesie”, scopul lor fiind acela de a pregati revolutia si de a o asuma atunci când este pregatita de a începe. Forma partidului este si ea deosebita - se constituie de la început ca un partid capabil sa actioneze în ilegalitate, cu nuclee raspândite în toate colturile tarii, fara legatura unele cu altele, în conditiile conspirativitatii. Ideea de democratie de partid nu poate fi conceputa, caci rolul revolutionarilor de profesie este sa actioneze si nu sa critice, iar partidul poate fi imaginat ca o piramida cu vârful în jos. Nucleul conducator ar trebui sa fie cvasi-necunoscut, dar cu autoritate ideologica de necontestat si cu capacitatea de a controla toate celulele partidului.

Ideea acestui partid pluricelular este cea mai importanta idee leninista, cea care a influentat fundamental miscarea comunista atât în epoca cât si mai târziu. Ideea comunista nu a mai fost prezentata ca pur si simplu un deziderat natural al societatii ci o posibilitate palpabila, cu conditia ca drumul spre ideal sa se faca mediat de un partid atoate-cunoscator si atot-puternic.