Concepțiile politice ale secolului XX

STATUL SAVANT

Acest capitol are ca obiect o realitate fara frontiere, moduri de organizare a societatilor si de functionare a guvernarilor, proiecte socio-politice din tari cu regimuri diferite.

Prin alegerea expresiei stat savant pentru desemnarea unei realitati care admite atat administrarea democartica , cat si autoritarismul statului partid, nu inseamna ca statul respectiv stie in mod efectiv, sau ca se afla pe punctul de a sti. Alegerea urmareste accentuarea trasaturii caracteristice a acestui stat: el considera cunoasterea produsa de stiintele naturii si de stiintele omului si ale societatii , drept ghid a unei bune guvernari si singura sa usureze edificarea unei societati mondiale bine randuite si fericite. Statul savant isi adopta certitudinile avansate nascute in secolul trecut conform carora dezvoltarea stiintelor si a tehnicilor reda cheia ordinii si a prosperitatii.

Cum realitatea statului savant este neclara, el nu poate avea doctrinari, asa cum are statul natiune sau statul partid.

In prima parte ,,Cunoastere/Putere” vom analiza conceptiile filozofice care au facut ca stiintele fizice sa devina initiator in cadrul societatii si sa se afle la originea formarii stiintelor sociale. Cea de-a doua parte ,,Politica ratiunii”, analizeaza, din operele lui Eric Weil si Kelsen cum se pastreza vointa ratiunii clasice de a cunoaste principiile organizarii colective. Cea de-a treia parte ,,Sociologia politicului” ii abordeaza pe unii dintre cei care s-au folosit de sociologie pentru a intelege natura si mecanismele puterii politice. Ultima parte ,,Stiinta politicului” studiaza pozitia celor care iau act de existenta statului savant, dintre care unii incearca sa defineasca stiinta administrativa care corespunde functionarii acestui stat, iar altii adopta o atitudine critica ce ajunge pana la denuntarea lui.

I. Cunoastere/putere : geneza statului savant

Expresiile ,,stat savant’’ si ,,ideologie a stiintei’’, oricat de la indemana ar fi, sunt mult prea largi pentru a permite o intelegere exacta a transformarii decisive suferite de catre statul natiune in forma sa liberala, ori in cea partizana. Pentru a observa natura acestui aspect al statului trebuie sa-i urmarim alcatuirea. Remarcam aici doua momente diferite, complementare si decalate: primul moment priveste faptul ca activitatile stiintifice patrund tot mai adanc in viata societatilor controlate de industrie, iar cel de-al doilea moment nu se adauga celui dintai decat in ultimele decenii: organizandu-se administrativ, diferentiindu-se din punct de vedere social si industrializandu-se, societatile avansate incearca sa isi prevada crizele si dificultatile; intelectualii lor inventeaza sociologia, o stiinta pozitiva care are ca obiectiv cunoasterea legilor care guverneaza realitatea sociala in totalitatea ei.

Transformarea statului modern da acestui vis o anumita consistenta, nu prea inchegata, stangace, asa ia nastere un fenomen de reactivare specific istoriei ideilor si anume stiinta politica. Viziunile cele mai importante sunt:

• filozofia politica, model elaborat de catre Platon si Aristotel, recunoscand socialitatea naturala a omului, deduce din teoria generala a existentei, a comportamentului civic corect si a conduitei morale bune.

• teoria politicii, care apare in secolele XVI-XVII si care construieste o conceptie despre societatea politica intemeiata pe dreptul natural, deducand de aici sistemul de guvernare, dreptul constitutional avizat sa asigure ocrotirea si fericirea colectivitatii si a cetateanului.

• sociologia politica, inventata in secolul al XIX-lea care vrea sa traga anumite indicatii politice din observarea si studiul pozitiv al societatilor.

• gestiunea politica, devine la inceputul celei de-a doua treimi a secolului nostru o tehnica stiintifica de guvernare.

1) STIINTA SI INDUSTRIA

- Proiectul cartezian : stapanirea naturii

Descartes este martorul si administratorul acestei schimbari si al implicatiilor sale deosebite. Descartes este martor in calitatea sa de metafizician si in calitatea sa de cercetator care urmareste si generalizeaza actiunea, in masura in care in Discurs asupra metodei cheama la crearea unui fel de societate internationala a spiritelor care sa aiba drept program extinderea la nesfarsit a limitelor vietii si transformarea ,,omului in stapanul si posesorul naturii”. Trebuie remarcat faptul ca schema propusa in Scrisoarea-prefata la Principiile filozofiei: ,,Intreaga cunoastere seamana cu un arbore ce are drept radacini metafizica, drept trunchi fizica si drept ramuri medicina, mecanica, morala...” nu reprezinta numai o clasificare originala a stiintei cat si o afirmare a legaturii necesare existente intre procesul de cunoastere (intelegerea) si practica stapanirii realitatii (dominatia). Incepand din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, autoritatile politice, mai ales in Franta, sesizeaza acesta noua miscare, iar instantele administrative ale monarhiei absolute fac ,,mari lucrari” in cadrul carora se executa tehnici deduse din fizica matematica.

Stiinta patrunde in societate si transforma in primul rand imaginea naturii si raportul acesteia cu activitatea potentiala a omului, iar aceasta situatie se va mentine cel putin pana in prima jumatate a secolului al XIX-lea. A fost nevoie de o lunga perioada de timp ca vechile imagini si compartimentari sa cedeze, fiind probabil ca in aceasta privinta dezvoltarea biologiei, pe care Claude Bernard o numeste medicina experimentala, a jucat un rol determinant in realizarea proiectului cartezian.