Conflicte ale Statelor Unite

Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influentei exercitata de catre aceasta tara asupra întregii lumi. Influenta sa relativa a fost în special mare deoarece Europa, care anterior a fost cel mai important centru de influenta, a suferit grav în ambele razboaie mondiale.

Statele Unite a luptat în Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial de partea Aliatilor. În perioada interbelica, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul careia a fost intensificat de Dust bowl, o seceta grava. Ca si restul lumii dezvoltate, SUA a iesit din aceasta criza economica în urma mobilizarii pentru al doilea Razboi Mondial.

Razboiul a adus pagube enorme majoritatii participantilor la el, însa SUA a suferit relativ putin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumatate din economia globala (masurata în PNB) se afla în SUA.

În Razboiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Razboiul Coreean si Razboiul Vietnamez, si pe lânga URSS, a fost considerata una din cele doua superputeri. Aceasta perioada a coincis cu o mare expansiune economica. Odata cu încetarea existentei Uniunii Sovietice ca entitate juridica, SUA a devenit un centru mondial economic si militar cu o pondere sporita.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de actiuni de politie si de mentinere a pacii, asa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, si Golful Piersic.

Cortina de fier este o sintagma des folosita pentru a desemna linia de demarcatie în Europa între Europa Occidentala si Europa Rasariteana din perioada Razbo.

Termenul de "cortina de fier" fusese folosit înca din 1918 cu sensul de "bariera impenetrabila", iar din 1920 a început sa fie asociat cu limita vestica a sferei de influenta a Uniunii Sovietice. În timpul celui de-al diolea razboi mondial, sintagma a fost utilizata ocazional de catre ministrul german al propagandei Joseph Goebbelz si contele Lutz Schwerin von Krosigk. Însa "cortina de fier" nu a intrat în uz curent decât în urma celebrului discurs al lui Winston Churchill de pe 5 martie 1946, în care a remarcat:

"De la Stettin, la Marea Baltica, pâna la Trieste, la Marea Adriatica, o cortina de fier a coborât de-a curmezisul continentului."

Alianta americano-sovietica din timpul celui de-al doilea razboi mondial se racise deja considerabil când Churchill rostea aceste cuvinte, iar în câtiva ani ea avea sa dispara complet, lasând locul unei intense dusmanii între cele doua superputeri (Statele Unite si Uniunea Sovietica), ce avea sa defineasca razboiul rece.

Razboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisa, nonmilitara (desi a cauzat cursa înarmarii) si limitata, care s-a dezvoltat dupa Al Doilea Razboi Mondial între doua grupuri de state care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS si aliatii ei, carora li se mai spunea si Blocul Rasaritean. Celalalt grup cuprindea SUA si aliatii lor, numiti si Blocul Occidental. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord) si Pactul de la Varsovia. La nivel economic, a fost o confruntare între capitalism si socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democratiile liberale occidentale (asa-numita "lume libera," "societatea deschisa") si regimurile comuniste totalitare (asa-numita "societatea închisa"). Înfruntarea dintre cele doua blocuri a fost numita "Razboiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntari directe militare dintre superputeri (nu s-a ajuns la un razboi "cald"). S-a mai numit "Razboiul Rece" si datorita faptului ca a fost purtat între fostii aliati din razboiul împotriva regimului totalitar nazist, între doua forme de regimuri politice care aveau aceleasi radacini ideologice, adica lupta democratica pentru emanciparea omului de sub orice forma de dominatie. "Razboiul rece" a dominat politica externa a SUA si a URSS înca din 1947, când s-a folosit pentru prima oara termenul, si pâna la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Razboiul Rece a fost o lupta în care s-au utilizat presiunea economica, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operatiunile militare de intensitate mica si iminentul razboi pe scara mare.Razboiul Rece s-a încheiat o data cu prabusirea regimurilor comuniste sovietice si a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a ramas este dominata de o singura supraputere (conditie descrisa de specialistii în politica internationala drept hegemonie globala a SUA într-o lume care însa este multipolara.

La sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, Statele Unite ale Americii s-au afirmat pe scena internationala ca una dintre cele doua puteri dominante ale lumii. Cum cea mai mare parte a razboaielor au fost purtate departe de granitele nationale ale SUA, tara nu a suferit distrugerile economice mari si pierderile de vieti omenesti din rândurile populatiei civile care au marcat majoritatea tarilor din Europa sau Asia în perioada razboiului. La sfârsitul razboiului, SUA construise o infrastructura industriala si tehnologica care au facut ca fortele militare americane sa fie cele mai puternice din lume.

La sfârsitul razboiului, o buna parte a Europei a fost ocupata de Uniunea Sovietica care era condusa de Iosif Vissarinovici Stalin. În ciuda încercarilor de a crea coalitii multinationale sau organisme legislative internationale (precum ONU), devenea din ce în ce mai clar ca cele doua mari tari învingatoare, având vederi diferite asupra organizarii lumii post-belice, SUA si URSS, deveneau puterile econimice si politice dominante în nou izbucnitul razboi rece.