Consiliul Local

Componenţa şi alegerea consiliilor locale

Conform art. 121 alin. (1) din Constituţia României revizuită şi republicată, consiliile locale alese sunt, alături de primarii aleşi, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, prevedere reluată şi în art. 21 alin. (1) al Legii nr. 215/2001 – legea administraţiei publice locale, care, în plus, precizează faptul că acestea sunt autorităţi deliberative şi se aleg în condiţiile prevăzute de lege .

După cum s-a relevat şi în tezele de interpretare a textelor constituţionale legiuitorul constituant consacră dubla natură a autorităţilor comunale şi orăşeneşti alese, ceea ce reflectă dubla natură a comunei şi oraşului: colectivitate locală, în principal, şi unitatea administrativ-teritorială, o circumscripţie teritorială pentru gestionarea anumitor servicii de stat.

Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, aceste autorităţi se organizează şi funcţionează în comune, oraşe, municipii şi subdiviziuni ale municipiilor. De asemenea, rezultă implicit că nu se poate stabili printr-o lege o altă modalitate de desemnare a unei persoane cu calitatea de consilier local, alta decât cea a alegerilor, rămânând însă la latitudinea legiuitorului organic stabilirea modalităţilor de alegere, deci a sistemului de scrutin, de organizare a circumscripţiilor etc.

Componenţa şi constituirea consiliilor locale sunt reglementate în cuprinsul Capitolului II, Secţiunea l din Legea nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale .

Consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile Legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nr. 67/2004.

Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei, oraşului sau municipiului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile.

Potrivit art. 29 din Legea nr.215/2001, în funcţie de numărul populaţiei dintr-o comună, oraş sau municipiu, numărul consilierilor oscilează între 9, ca limită minimă, şi 31, ca limită maximă, revenind 9 consilieri la comunele cu un număr de până la 1500 locuitori şi 31 consilieri, dacă numărul locuitorilor unităţii administrativ-teritoriale depăşeşte cifra de 400.000. Consiliul General al municipiului Bucureşti este format dintr-un număr de 55 de consilieri.

Numărul consilierilor care compun un consiliu local stabilit prin ordin al prefectului, potrivit legii, are caracter imperativ şi trebuie realizat ca atare, sau în procent de cel puţin două treimi, altfel consiliul local neputându-se constitui sau lucra valabil . Analiza evoluţiei legislative adoptate în domeniu după 1989 a condus la concluzia tendinţei permanente de scădere a numărului consilierilor, atât a celor locali, cât şi a celor judeţeni .

Consiliile locale, ca şi cele judeţene, se aleg pe circumscripţii electorale, pe baza scrutinului de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale. Poate să dobândească calitatea de consilier persoana care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate relevate şi în prelegerea referitoare la alegerea consiliilor judeţene. De asemenea, procedura alegerii consiliilor locale este prevăzută de Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, deja analizată în cursul având ca obiect alegerea consiliilor judeţene.

2. Constituirea consiliilor locale

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, consiliile locale se constituie la nivelul comunelor şi oraşelor iar, potrivit alin. (3) al art. 121, şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, deci a acelor oraşe care în temeiul unei legi speciale dobândesc statut de municipiu, până în prezent, la noi, fiind vorba numai de organizarea sectoarelor de la nivelul municipiului Bucureşti.

Constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, convocarea consilierilor în şedinţa de constituire făcându-se conform art. 31 al Legii nr. 215/2001 - privind administraţia publică locală, de către prefect.

La şedinţele de constituire pot participa prefectul sau un reprezentant al acestuia, fiind convocat şi primarul, chiar dacă procedura de validare a acestuia nu a fost finalizată.

Şedinţa este legal constituită, dacă participă cel puţin două treimi din numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu este întrunit acest cvorum, şedinţa se va ţine de drept, peste 3 zile, în aceleaşi condiţii. Dacă nici la a doua convocare şedinţa nu se poate întruni legal, se va proceda la o nouă convocare peste alte 3 zile. La următoarea convocare, şedinţa va fi legal constituită în prezenţa aceluiaşi cvorum, iar dacă nici în aceste condiţii consiliul nu se va putea întruni legal, datorită absenţei fără motive temeinice a consilierilor, prefectul, prin ordin, va declara vacante locurile consilierilor aleşi care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări anterioare. Dacă aceştia nu pot fi înlocuiţi cu supleanţi de pe listele respective se vor organiza alegeri de completare în termen de 30 de zile, în condiţiile Legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nr.67/2004.

Ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat, poate fi atacat de cei în cauză la instanţa de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Absenţa consilierilor de la şedinţa de constituire se consideră conform art.31 alin. (5) al Legea nr. 215/2001 a fi motivată, dacă se face dovada că aceasta a intervenit din cauza unei boli care a necesitat spitalizare sau a făcut imposibilă prezenţa acestora, a unei deplasări în străinătate în interes de serviciu sau a unor evenimente de forţă majoră, situaţii expres prevăzute de textul legal menţionat.

Lucrările şedinţei de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă consilier, asistat de 2 consilieri dintre cei mai tineri.

Consiliile locale întrunite în şedinţa de constituire, aleg dintre membrii lor, pe întreaga durată a mandatului, o comisie de validare alcătuită din 3-5 consilieri. Comisia de validare are, potrivit legii, menirea de a examina legalitatea alegerii fiecărui consilier şi de a propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor.

Art. 32 alin. (4) din Legea nr.215/2001 prevede că invalidarea mandatului unui consilier poate fi propusă de comisia de validare numai în următoarele două cazuri:

a) dacă constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate;

b) dacă alegerea consilierului s-a făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Validarea sau invalidarea mandatelor se face în ordine alfabetică, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi la şedinţă, cu menţiunea că persoana al cărei mandat este supus validării sau invalidării nu participă la vot.

Consilierii ale căror mandate au fost validate depun în faţa consiliului jurământul prevăzut de art. 34 din legea organică a administraţiei publice, consilierul care refuză să depună jurământul fiind considerat demisionat de drept. Înainte de validare, vacanţa locului de consilier poate interveni şi prin renunţarea la mandat a consilierului declarat ales, caz în care se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale respective, cu condiţia ca până la validarea mandatului partidele sau alianţele politice să confirme în scris apartenenţa la partid. În cazul imposibilităţii completării locurilor vacante cu supleanţi se vor organiza alegeri pentru completare.

Conform art. 36 al Legea nr. 215/2001 consiliul se consideră legal constituit după validarea mandatelor şi depunerea jurământului de către cel puţin două treimi din numărul membrilor acestuia.

Hotărârile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesaţi, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, în cazul celor absenţi de la şedinţă. Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.