Constrângerile strategiei militare Românești

Războiul şi lupta armată au reprezentat subiectele centrale de analiză pentru factorii de decizie politică, indiferent de treapta evolutivă a umanităţii, conţinutul doctrinelor militare sau nivelul de înzestrare al armatelor. De-a lungul timpului s-a observant că războiul nu poate fi analizat independent, ci trebuie interpretat în aceeași sferă cu situația politică și strategic internaționala a statelor. Războiul este, așa cum afirma și Carl von Clausewitz, “Războiul este o continuare a politicii prin alte mijloace.” Strategia militară se prezintă deopotrivă ca stiinţă, experienţă si artă de punere în operă a unei decizii politice cu privire la compunerea pregătire şi intrebuinţarea forţelor şi mijloacelor necesare războiului şi luptei armate, dar şi ca modalitate de expertiză militară pentru decidentul politic. În elaborarea unei strategii bune sunt determinante următoarele 4 elemente: concepte, realism, viziune şi creativitate. Conceptele permit structurarea gândirii. Realismul este necesar pentru a interpreta corect o situaţie, la un moment dat. Prospectiva este indispensabilă, căci trebuie să fie capabil de a anticipa evoluţiile. Creativitatea este un element determinant, căci trebuie să fie în măsură să se imagineze diferitele acţiuni ce se vor derula pentru a avea succesul scontat. La toate acestea trebuie adăugată voinţa de a acţiona. Spre deosebire de tactica al cărei obiectiv este limitat in timp si efective, spre exemplu să câştige o bătalie, strategia are obiectiv global şi pe termen lung, cum ar fi câştigarea războiului.

Totodată, în teoria generală a ştiinţei militare, şi de fapt practica militară a confirmat, se uzitează două concepte : strategia războiului şi strategia luptei armate. Acestea sunt definite astfel:

Strategia războiului ( generală, globală, marea strategie): “este arta de a întrebuinţa, pe baza unei concepţii de ansamblu, toate forţele şi mijloacele de care dispune statul în diferite domenii (politic, economic, diplomatic, cultural, tehnico-ştiinţific, demografic, militar etc.) şi de a conduce acţiunile acestora în vederea realizării scopului politic al războiului"

Strategia luptei armate (operaţională, optimizată, mica strategie): "este arta de a folosi la pace şi în situaţii de război, pe baza unui plan de ansamblu, forţele armate ale statului şi conducerea acţiunilor militare (operaţii, bătălii, acţiuni strategice) în vederea participării la îndeplinirea scopului politic general al războiului, prin îndeplinirea integrală a scopului confruntării militare" Ambele concepte formează conţinutul strategiei militare.

În documentul oficial „Strategia militară a României” din 28/09/2016, aprobat pentru 4 ani, conceptual este prezentat ca fiind: “documentul prin care se transpune în practică politica de apărare şi securitate naţională, definind cadrul de dezvoltare a organismului militar pentru apărarea armată a ţării, în context aliat. “

2. Apecte ale mediului de securitate actual

“România se găseşte într-un mediu de securitate caracterizat de evoluţii complexe, care impun, pe de o parte, redefinirea rolului puterii militare şi, pe de altă parte, adaptarea modalităţilor de răspuns în vederea contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale” Existenţa Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene constituie un prim reper european şi euro-atlantic, de o importanţă majoră. Prima este o organizaţie politico-militară ce îşi asumă roluri diverse în materie de apărare şi securitate colectivă, de luptă împotriva extremismului violent, în asigurarea păcii şi stabilităţii în lume. A doua este o organizaţie interguvernamentală economică, politică şi socială ce îşi asumă din ce în ce mai mult un rol activ în apărarea europeană comună, în prevenirea crizelor şi conflictelor regionale şi mondiale, în asigurarea păcii şi stabilităţii mondiale. Începând cu anul 1990 a început procesul de lărgire al UE și NATO, primind în rândul membrilor, tot mai multe țări din extremitatea estică a continentului sau central estică, ceea ce a dus la o dezvoltare pe toate planurile a respectivelor organizații și la întărirea parteneriatelor dintre țările membre. Referindu-se la țara noastră, România este membră NATO din 2004 și membră UE din 2007. În domeniul militar acest fapt a adus un plus de dezvoltare prin creșterea finanțărilor pentru dezvoltarea de tehnică modernă de luptă. Cumulul de factori ce compun un mediu de securitate complex şi extrem de dinamic impune aplicarea de măsuri pe mai multe planuri, în care cel militar redobândeşte relevanţă.

În zilele noastre, membrii Alianței Nord-Atlantice și ai coalițiilor denumesc acțiunile teroriste de după evenimentele de la 11 septembrie 2001, un război continuu, ce are ca beligeranți, pe de-o parte rețelele și grupările teroriste, iar pe cealaltă, statele și organizațiile ce fac parte din coalițiile antiteroriste(din care face parte și România) Fenomenul terorist are influențe în elaborarea strategiei militare românești deoarece faptul că țara noastră face parte din anumite organizații guvernamentale, naște obligații față de acestea, precum participarea României la acțiunile post-conflict din Afganistan sau Irak. Din punct de vedere al amenințării teroriste, nu există semen cum că extremiștii islamiști consideră România o potential următoare țintă a acestora.