Construcția europeană

“Uniunea Europeana actuala

este intre ceea ce a fost si nu mai este,

iar ceea ce va fi nu a sosit inca”

Stelian Scaunas

Statele si cetatenii Europei au incercat de-a lungul timpului, in diferite forme si prilejuri, construirea unor institutii comune, pe baza unor traditii si valori, in fata diverselor provocari, incepand de la spectrul unor conflicte armate si terminand cu necesitatea armonizarii dezvoltarii economice si sociale pentru prosperitate si stabilitate.

Tratative de unificare a natiunilor europene au existat inca dinaintea aparitiei statelor nationale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai tarziu a fost cucerita si condusa de Imperiul Roman, centrat in Mediterana. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forta. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare si Sfantul Imperiu Roman au unit zone intinse sub o singura administratie pentru sute de ani. Data fiind diversitatea lingvistica si culturala a Europei, aceste încercari au implicat de obicei ocupatia militara a natiunilor, conducand la instabilitate; unele încercari, insa, au durat mii de ani si au fost insotite de progrese economice si tehnologice, asa cum s-a intamplat cu Imperiul Roman in timpul asa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pasnica prin cooperare si egalitatea statutului de membru, a fost facuta de Victor Hugo, in 1851. In urma catastrofelor provocate de primul si al doilea razboi mondial, necesitatea formarii unei Uniuni Europene a crescut.

Ideea europeana este relansata imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. In cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Zurich, in Elvetia, Winston Churchill, prim ministru al Marei Britanii, vorbeste despre necesitatea construirii Statelor Unite ale Europei, in scopul evitarii atragerii statelor europene intr-un nou razboi mondial.

Punerea in practica a acestui proiect s-a dovedit a fi deosebit de dificila. Nu putine au fost esecurile diferitelor incercari. Pentru a se evita riscul compromiterii definitive a ideii de unitate si de stabilitate europeana, fondatorii Comunitatilor Europene au preconizat realizarea unor structuri care sa duca la cresterea solidaritatii de fapt intre economiile si statele europene. Initial s-a realizat “Europa piata”, ca mai apoi, “Europa putere”.

Oamenii definesc lucrurile asa cum le vad, sau daca nu le vad, le definesc asa cum ar dori ei sa le vada. Uniunea Europeana se poate defini ca o constructie unica ce concretizeaza aspiratia comuna a natiunilor suverane din Europa de a munci si trai impreuna. In ultimii 50 de ani, aceste state au inteles prin contact direct intre ele, avantajele, dar si constrangerile procesului de integrare europeana. Pentru cetatenii Uniunii,acest process inseamna o libestate de miscare mai mare, printr-o posibilitate mai sporita de alegere a bunurilor de consum si servicii, iar pentru regiunile mai putin favorizare, efecte positive din prosperitatea celorlalti.

In zorii a ceea ce s-ar putea numi era cea mai importanta a istoriei sale, reunificarea europeana, UE beneficiaza de o sustinere improtanta a cetatenilor sai, in plus, UE exercita o mare putere de atractie pentru toti din jur.

Integrarea europeana si crearea Uniunii Europene, care este astazi prima putere economica mondiala, cu o contributie de aproximativ 30% din PIB- ul modial, se bazeaza pe 4 tratate fondatoare si cateva tratate modificatoare ale acestora.

Tratatele fondatoare sunt:

a. Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului, a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piata comuna a carbunelui si a otelului intre cele sase state fondatoare (Belgia, Republica Federala, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos). Scopul, in urma celui de-al doilea razboi mondial, era de a asigura pacea intre popoarele europene invingatoare si cele invinse si de a le apropia, facilitandu-le colaborarea de pe pozitii egale in cadrul unor institutii comune.

b. Prin Tratatul de la Roma, cei sase au hotarat sa instituie Comunitatea Economica Europeana bazata pe o piata comuna mai extinsa, incluzand o gama larga de bunuri si servicii. Taxele vamale intre cele sase state au fost eliminate, iar in cursul anilor 60 au fost create politici comune, in special in domeniul comertului si al agriculturii.

c. Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice, si acesta semnat la Roma, la 25 martie 1957.

d. Tratatul privind Uniunea Europeana a fost adoptat in decembrie 1991, la Maastricht, de catre Consiliul European. Tratatul a creat Uniunea Europeana, adaugand domenii de cooperare interguvernamentala structurilor comunitare integrate existente.

Tratatele modificatoare ale tratatelor fondatoare sunt:

• Tratatul de fuziune, adoptat la Bruxelles, la 8 aprilie 1965. Prin el s-a constituit o Comisie unica si un Consiliu unic pentru comunitatile europene.

• Actul Unic European, semnat la Luxemburg si Haga,in februarie 1986 a stabilit termenul de 31 decembrie 1992 pentru realizarea definitiva a Pietei Unice, reglementand miscarea libera a bunurilor, serviciilor, capitalurilor,persoanelor pe tot cuprinsul Comunitatilor.

• Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997, aducand mai multe noutati, printre care cele cu privire la forta de munca, capitalul social, libera circulatie a persoanelor, noi atributii ale Parlamentului, Politica externa si de Securitate Comuna,etc.

• Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001,realizeaza o veritabila reforma, in scopul pregatirii cadrului institutional pentru marea extindere a Uniunii Europene.