Coordonarea sistemelor de asigurări sociale în statele membre ale Uniunii Europene

Index tabele

Figure 1 TABEL PRIVIND ASIGURARILE SOCIALE DE SANATATE 12

Figure 2 Vârsta de pensionare ; Sursa:Le Figaro din 15 februrie 2010 15

Figure 3 Tendința de îmbătrânire a populației (cu vârsta peste 65 ani) 16

Figure 4 Nivelul pensiilor medii in Europa 16

Figure 5 SISTEMUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE ȘOMAJ 19

Figure 6 Finantarea sistemelor de asigurari sociale 21

Figure 7 Pondere cheltuieli 21

REZUMAT

Lucrarea de față este organizată în cinci capitole.

In primul capitol este prezentată coordonarea sistemelor de asigurări sociale în statele membre ale Uniunii Europene, pornind de la conceptul de stat al bunăstării, cadrul juridic de actiune în care se inscriu politicile sociale, respectiv legislația ce reglementează această zonă a politicilor sociale, luând in calcul primele tentative timide ce au conturat acest lucru și culminând cu Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei din 5 aprilie 2011, privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene.

Capitolul al doilea relevă caracteristicile esențiale și pilonii statului bunăstării, precum și clasificarea principalelor modele de asigurări sociale prezente la momentul actual în Uniunea Europeană.

Sistemul asigurărilor sociale de pensie este ilustrat in capitolul al treilea, cu exemplificarea trăsăturilor predominante statelor reprezentative pe fiecare din cele trei modele prezentate anterior.

Al patrulea capitol dezvoltă sistemul asigurărilor sociale de sănătate respectând aceleași puncte de reper ca și capitolul precedent.

In fine, capitolul cinci se referă la sistemul asigurărilor de șomaj din țările luate ca exemplu pentru modelele reprezentative.

Concluziile reprezintă punctul nostru de vedere vis-a-vis de subiectul dezbătut, tendinte si lipsuri ale coordonării sistemelor de asigurări sociale în statele membre ale Uniunii Europene.

Cuvinte cheie: coordonare, sisteme de asigurări sociale, Uniune Europeană, stat al bunăstării, modele sociale, piloni ai statului bunăstarii, politici sociale, convergență, model social European.

1.Coordonarea sistemelor de asigurări sociale, concept, cadru juridic

Conceptul de asigurări sociale poate fi definit ca un program sau formă de ocrotire a persoanelor în care riscurile sunt transferate către o institutie, de multe ori guvernamentală, care are obligaţia legală să ofere anumite prestaţii, sau ca ansamblu de măsuri, parte a relațiilor social-economice bănești, de ocrotire, de protecție si de ajutorare a cetățenilor activi, a pensionarilor și a membrilor de familie ai acestora, un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrânețe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane, precum și a urmașilor acestora. Ca urmare, este relevantă din start ideea că scopul final este de fapt furnizarea unei bunăstări individuale.

La momentul actual, putem spune că elaborarea politicilor sociale este un element cheie în evoluţia statului. Politica socială continuă sa fie de competența statelor membre iar apropierea dintre acestea trebuie realizată prin coordonarea politicilor naționale în vederea ajungerii la un numitor comun în toata Uniunea Europeana.

Coordonarea sistemelor de asigurare se impune ca o necesitate prin perspectiva creării spațiului Uniunii Europene din toate punctele de vedere, pornind de la cel economic, financiar, monetar și culminând cu cel al cetățenilor pe care îi deservește.

In Uniunea Europeană, politica socială este formată dintr-un set de politici dezvoltat şi multiplicat pe parcursul timpului, care acţionează în acele sectoare impunand măsuri ce au ca scop consolidarea sistemelor de protecţie socială cu ajutorul cheltuielilor publice.

Protecţia socială a fost astfel identificată cu noţiunea de cheltuieli publice facute in scopul protecției sociale, și în forma sa cea mai avansată, cu statul bunăstării, finanțarea necesitând un nivel ridicat de impozitare, dar și de cheltuieli în țările ce au ca scop consolidarea sistemelor de protecţie socială cu ajutorul cheltuielilor publice. In aceste state se va garanta cetăţenilor o pensie minima, gradul de bunăstare individuală şi socială, ajutoare, indemnizaţii pentru familiile cu copii, programe de asistenţă pentru cei cu dizabilităţi, pentru cei foarte tineri şi persoanele în vârstă, accesul gratuit sau mult subvenţionat la sistemul de sănătate şi educaţional. Convergența politicilor la nivel economic si financiar deschide noi orizonturi coordonării sistemelor de asigurări sociale ale statelor membre, care trebuie realizată prin coordonarea politicilor naționale, fiecare stat având de fapt particularități ce definesc realitățile sociale proprii.