Cultura politică și societatea civilă - ONG-urile naționale

I.Conceptul de cultura politica

Conceptul de cultura politica. Dimensiunile sale

Sensul originar de cultura vine din latinescul cultusa si este legat de cultivarea pamantului, de agricultura. In schimb, unii ganditori, cum au fost Cicero, Cezar l-au folosit in sens de cultivare a spiritului, meditatie filosofica sau de creatie literara si artistica. O asemenea intelegere a primit notiunea de cultura si de la ganditorii greci Herodot, Platon sau Aristotel. Astfel, Herodot in lucrarea sa Istorii cand vorbeste de persi spune ca acestia nu au cultura, in sensul ca ei nu sunt in masura sa faca distinctia intre libertate si alte valori. La randul sau, Platon in Republica si Legile sustine necesitatea crearii unei culturi cu rolul de a educa elita politica si pe cetateanul ateniean.

In epoca luminilor, ganditori ca Didrot, Holbach, Helvetius considerau ca ideile, opiniile, cunostintele, intr-un cuvant cultura, constituie factorul esential al dezvoltarii sociale. Montesquieu, Tocqueville, Voltaire au sustinut si ei ca sistemul politic, institutiile unei societati nu sunt manifestari si rezultate intamplatoare, ci ele au la baza, sunt produsul unei anumite culturi, spiritualitati nationale si universale.

In stiinta politica notiunea de cultura politica este relativ noua, ea a fost creata si pusa in circulatie de politologul american Gabriel Almond in lucrarea sa Sistemul politic comparat. El definea cultura politica drept “reteaua orientarilor, atitudinilor, valorilor, convingerilor prin care individul se raporteaza la sistemul politic”.1

Intr-un alt studiu din 1966, Gabriel Almond si Bingham G. Powell defineau cultura politica ca “,un model de atitudini individuale si de orientari fata de politica, manifestate in randul membrilor unui sistem politic. Ea este un fenomen subiectiv care sta la baza actiunilor politice si care le confera importanta”.2

Astazi exista o multitudine de definitii date culturii politice, unele dintre acestea pun accentul pe aspectul psihic al culturii (credinta, gandire, vointa, simboluri), altele pe latura institutionala, atitudionala sau comportamentala.

Asa de exemplu, o definitie din perspectiva psihologica da culturii politice SidneyVerba: “Cultura politica a unei societati consta dintr-un sistem de credinte empirice, simboluri expresive si valori care definesc situatia in care are loc actiunea politica. Ea ofera orientarea subiectiva a politicii”.3

Indiferent de modul, de latura sau unghiul din care este definita si interpretata cultura politica, aceasta trebuie conceputa din cel putin doua aspecte:

-ca parte componenta a culturii si civilizatiei nationale si universale;

-ca dimensiune psihologica, subiectiva a sistemului politic.

In general, prin cultura politica literatura politologica intelege ansamblul cunostintelor, valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor, trairilor, modalitatilor de gandire de natura politica pe care se intemeiaza si functioneaza sistemul politic.

O asemenea definire a culturii politice are in vedere numai aspectul sau teoretic-explicativ, la fel ca in cazul culturii si forma sa politica implica si alte elemente, cum ar fi:

-conceptiile, strategiile, programele, ideologiile si doctrinele politice care orienteaza, directioneaza si fundamenteaza activitatea partidelor, formatiunilor, institutiilor politice din societate;

-institutiile politice statale sau extrastatale din societate, formatiunile si partidele politice, liderii acestora;

-normele si valorile generale ale unei natiuni, in special cele privind actiunea si conduita politica;

-practica politica.

Nivelul, gradul dezvoltarii culturii politice, eficienta si utilitatea ei nu sunt aceleasi in toate societatile, ci ele depinde de o serie de factori ca:

-natura regimului si sistemului politic;

-nivelul dezvoltarii vietii materiale si spirituale din cadrul societatii respective;

-gradul si nivelul organizarii vietii politice si indeosebi al democratismului sau;

-anumite traditii istorice si nationale sau particularitati ale dezvoltarii sociale.

Dimensiunile culturii politice

Atat sub aspectul structural, cat si functional, cultura politica implica o serie de dimnesiuni.

a)Dimensiunea cognitiva care se refera la cunostintele, datele, informatiile pe care le ofera cultura despre sistemul, procesele si faptele politice.

b)Dimensiunea volitiva, afectiva, emotionala care include sentimentele, trairile generate de existenta si functionalitatea politicului. Acestea pot fi de atasament, angajare, pasivitate sau refuz fata de institutiile si evenimentele politice, de apreciere sau negare, de ura sau bucurie fata de politica si politic.

c)Dimensiunea normativa, actionala si comportamentala ce are in vedere existenta unor norme, reguli in activitatea si functionalitatea politicului.

d)Dimensiunea axiologica, apreciativa si evolutiva care se refera la judecatile de apreciere si valoare exprimate asupra sistemului politic, al functionalitatii sale.

Tipuri de cultura politica

1.Cultura politica provinciala sau locala este caracteristica unei regiuni, unei zone. Ea nu are caracteristicile, dimensiunile culturii politice nationale. Nu exista o constientizare a sistemului politic national, a politicii nationale. Cunostintele, datele, sentimentele, judecatile de valoare au in vedere aspectul zonal, local, sunt cu prioritate orientate spre acesta. Desi nu este o caracteristica des intalnita in anumite situatii, intre interesele politice locale si cele nationale sau centrale pot aparea anumite divergente, contradictii, deosebiri de opinii, aprecieri.

2.Cultura politica de suprapunere

Desi, prin dimensiunile si functionalitatea sa, ea este o cultura nationala si oamenii sunt constienti de sistemul politic, de valoarea si rolul sau, ei au insa o atitudine pasiva, dezinteresata fata de acesta. Marea majoritate a subiectilor sociali nu cred, nu sunt convinsi ca pot juca vreun rol in luarea hotararilor, ca pot influenta sistemul de functionare si de decizie al politicului.

In sistemele totalitare acest tip de cultura politica imbraca forma unei culturi de subordonare. In aceste sisteme cultura devine un instrument in mana politicului in subordonarea cetatenilor si a societatii, in promovarea intereselor si aspiratiilor celor aflati la putere. Acest fapt se realizeaza prin impunerea ideologiei si doctrinei oficiale, printr-un proces de indoctrinare in masa. Asa a fost situatia in cadrul regimurilor fasciste si comuniste.