Democrația

Democraţia reprezintă una dintre cele mai complexe probleme ale organizării politice din lumea contempoarană.

Democraţia este forma de organizare şi conducere politică a societăţii de către cei care deţin puterea prin consultarea cetăţenilor, ţinând cont de voinţa acestora, de interesele şi de aspiraţiile de progres ale ţării.

Principile democraţiei sunt: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, separarea puterilor în stat, asigurarea unor condiţii favorabile pentru exercitarea liberă a drepturilor omului, pluralismul partidic etc.

Capitolul 1 Generalităţi

“Omul s-a născut liber, dar pretutindeni

e în lanţuri. Cutare ins se crede stăpânul

altora, deşi e totuşi mai sclav decât ei.”

(Jean-Jacques Rousseau )

Răspândirea ideii de democratizare a fost esenţială pentru dezvoltarea politică recentă la nivel mondial. Teoria democraţiei a fost extinsă prin operele lui Robert Dahl,ce a introdus termenul înlocuitor de „poliarhie”, deoarece cuvântul „democraţie” s-a deteriorat „asemenea unei monede devalorizate” , Arend Lijphart şi Giovanni Sartori, apoi a fost dezvoltată de către Juan Linz, Larry Diamnd, Phillipe Schmitter, Samuel Huntington etc.

Termenul „democraţie” a dat naştere diferitelor neologisme iluminante precum: „democratura” (compus dintre „democracia” şi „dictatura”) sau „dictablanda ”(cu referire la democraţia dură şi dictatura slabă).

Democraţia este un model tipic al Europei.În secolul cinci înainte de Hristos a fost introdus de către Clistene un principiu simplu: guvernarea poporului de către popor, bazându-se pe trei criterii: demcraţia reprezentativă, participarea populară(ecclesia ce emitea legile) şi separarea putrilor în stat. Apoi s-au dezvoltat cele nouă standarde , proceduri minimale în urma cărora s-a întemeiat Declaraţia Universală a Drepturlor Omului:

1. Controlul deciziilor guvernamentale de către aleşi;

2. Reprezentanţii sunt aleşi prin competiţii electorale transparente şi periodice;

3. Orice persoană adultă are dreptul de a-şi alege reprezentanţii;

4. Orice persoană adultă are dreptul de a candida;

5. Cetăţenii au dreptul să se exprime fără pericolul de a fi pedepsiţi;

6. Cetăţenii au dreptul de a căuta surse alternative de informare;

7. Cetăţenii au dreptul de a înfiinţa asociaţii sau organizaţii autonome;

8. Reprezentanţii aleşi trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita atribuţiile constituţionale fără a fi supuşi presiunilor din partea oficialităţilor nealese.

9. Societatea trebuie să fie capabilă să se autoguverneze fără să fie dependentă sau influenţată de un sistem suprastatal.

Încă din Antichitate, Aristotel a identificat trei specii de Constituţii pure: regalitatea(tirania), aristocraţia(oligarhia), republica(demagogia) şi consideră tirania cea mai îndepărtată de guvernământul perfect în timp ce Platon(„Politicus”) consideră demagogia cea mai rea dintre cele bune şi cea mai bună dintre cele rele, dar, după cum spune celebrul proverb latinesc:”Es duobus malis minus est eligendum”(Din mai multe rele alege pe cel mai puţin rău).Astfel se poate răspunde uşor la întrebarea „Care este cea mai bună formă de guvernământ?”, şi anume că nu există, însă noi suntem obligaţi să o alegem pe cea care ne face cel mai puţin rău.