Democrație, totalitarism și violență simbolică

REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE VERSUS

REGIMURI POLITICE TOTALITARE

1. Regimuri politice totalitare. Caracteristici

2. Regimuri politice democratice si violenta simbolica

3. Democratie, totalitarism si violenta simbolica

4. Fenomenul manipularii. Totalitarism vs. democratie

5. Propaganda si falsa campanie electorala

6. Campanii electorale si propaganda politica in regimurile politice democratice

7. Campanii electorale in interiorul regimului si ritualizarea violentei

REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE VERSUS REGIMURI POLITICE TOTALITARE

O serie de politologi considera ca democratiile au castigat in fara regimurilor totalitare dupa cel de-al doilea razboi mondial prin capacitatea de a gestiona mai bine emotiile colective si violenta sociala. Altfel spus, aceasta superioritate se datoreaza nu principiilor întemeietoare, nu respectarii drepturilor omului sau separarii puterilor în stat, ci “capacitatii Puterii de a face fata dinamismelor psiho-afective care traverseaza o societate”.

La nivel structural cele doua tipuri de regimuri se disting prin organizare, ideologie, forme de mentinere a puterii politice, dar si forme de autoreproducere a acesteia (chiar daca în unele locuri putem întâlni mijloace asemanatoare de impunere, continuturile vor fi clar diferite.

1. Regimurile politice totalitare. Caracteristici

Din perspectiva analizei de fata, caracteristica fundamentala a totalitarismelor se refera la o putere centralizata datorita controlului absolut asupra mijloacelor de comunicare în masa. Acest fapt înseamna manipulare absoluta (cu prea putine exceptii – ex: dizidenti – care sa confirme regula).

Tiranie, dictatura sau despotism, toate aceste tipuri de regimuri politice nedemocratice au câteva caracteristici fundamentale:

- Partidul unic si liderul a carui vointa se prezinta drept “vointa oficiala”;

- Existenta unei ideologii oficiale, care exclude orice alta ideologie comunista;

- Monopolul partidului – stat asupra mijloacelor de comunicare în masa;

- Existenta unui aparat politienesc cu scopul precis de anihilare a oricarei deviatii ori rezistente la opresiune;

- Planificarea economica si controlul Puterii asupra initiativei economice”

In cadrul acestor caracteristici fundamentale ale regimurilor politice din tip totalitar, cea mai semnificativa sub aspectul gestionarii emotiilor psiho afective este controlul absolut asupra mijloacelor de comunicare in masa. Prin intermediul acestora si cu ajutorul unui regim al terorii politienesti, puterea politica reuseste sa impuna socialului model de gandire si sa modifice sau sa construiasca perceptii colective. Exemplul regimului comunist din Romania este relevant in acest sens prin perpetuarea unui model de gandire de tip colectivist si dupa schimbarea de regim politic din 1989.

Puterea – ca instanta absoluta – necesita ascultare absoluta; de aceea diferite regimuri totalitare (comunism, fascism etc.) propun constructia omului nou, capabil sa raspunda acestor cereri. Noua societate are nevoie de acesta pentru a se afirma – un om total, universal, un tip biologic superior realizat prin disolutia personalitatii sale. Dar individul nu este decât un instrument destinat a construi viitorul.

2. Regimuri politice democratice si violenta simbolica

Prin comparatie, democratia renunta la aceasta transformare a omului, doreste o mai mare individualizare a fiecaruia si se construieste într-un mediu conflictual la nivel simbolic (lupte electorale: între partide si între cei care voteaza prin intermediul optiunilor exprimate).

Deci, în societatile democratice, marile conflicte, marile izbucniri de violenta sunt mai putin vizibile de sub masca scenei politice. Oamenii politici nu se impun cu forta, ci cauta o legitimare (data de cost). Legitimare se primeste în urma “bataliei electorale”, realizata într-un regim de puternica competitie între diferiti agenti politici. Am vazut în capitolul anterior ca, pentru o deplina impunere si legitimare, se face apel la mituri. Dar acest lucru nu este specific numai democratiei, ci si regimurilor totalitare. Si acestea se folosesc de mituri în aceeasi masura. Pentru ca “mitul se adreseaza exact acelei parti a socialului care are nevoie de repere pentru orientare, de credinte politice pentru întemeiere, de eroi pentru directii de aspiratie individuala si de grup. Durabilitatea si sansele unui regim politic au tinut totdeauna de capacitatea acestuia de a obtine acceptare dinspre lumea socialului. O astfel de legitimare are accesul la credinte politice, sentimente si nelinisti colective”.