Dezvoltarea iliberalismului în România și SUA, având ca model de referința situația Ungariei

Introducere

În această lucrare ne propunem să surprindem dezvoltarea iliberalismului în România și Statele Unite ale Americii, raportându-ne la situația unui stat în care este prezentă una dintre cele mai ferme expresii iliberaliste, și anume Ungaria. Vom realiza această analiză prin abordarea diferitelor domenii, precum: scena politică, criza imigranților și atitudinea liderilor politici ai țărilor analizate referitoare la aceasta , sfera de activitate economică, domeniul drepturilor și libertăților cetățenești și mass-media.

Putem spune că fiecare dintre cele trei țări ne-a oferit câte un motiv major pentru a le alege în realizarea analizei noastre comparative. Astfel, în această lucrare Ungaria ține locul de etalon pentru modelul și practicile iliberaliste, cu toate că aceasta a fost una dintre cele mai democratice și implicate țări în bunul mers al Uniunii Europene după căderea regimurilor comuniste din 1989. Însă, odată cu alegerile din 2010, câștigate cu super-majoritate de coaliția dintre partidul lui Viktor Orban, Fidesz, și Partidul Creștin Democrat, guvernul maghiar a fost într-o continuă discordanță cu Uniunea Europeană în ceea ce privește justiția, minimalizarea dreptului asupra proprietății,controlul asupra mass-media și o constituție care să legalizeze preferința lui Orban pentru un stat iliberal. (Innes 2015, 95).

Am ales S.U.A. datorită recentelor schimbări politice care au alarmat oamenii la nivel global, aici referindu-ne la alegerea lui Donald Trump pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, acesta asumându-și poziția iliberalistă. După cum spune și Fareed Zakaria, oamenii trebuie să se aștepte la o ascensiune puternică a democrației iliberale în S.U.A., fapt ce ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea , republican sau democrat, susținător al lui Donald Trump sau, dimpotrivă, critic al acestuia. (Zakaria 2016, 1)

În ceea ce privește România, ne am fi bucurat dacă motivele ce ne-au făcut să o selectăm ar fi fost pur patriotice, însă nu a fost așa. Dacă în Ungaria și în Statele Unite ale Americii sunt prezenți pe scena politică lideri asumați iliberaliști, iar caracteristicile acestui regim politic sunt practicate într-un mod evident și fără rețineri, situația din România nu a ajuns deocamdată la apogeul iliberalismului, dar acest fapt nu înseamnă că direcția în care se îndreaptă lucrurile la nivel politico-economico-social nu este îngrijorătoare . Tocmai această problemă ne-a îndemnat să analizăm iliberalismul din România, pentru a vedea cât de gravă este situația din țara noastră, în raport cu state în care acest regim politic este deja puternic implementat sau în plină ascensiune.

Iliberalismul nu este doar o ideologie antidemocratică asumată de elita politică antioccidentală, ci o alianță între leadershipul reacționar și partea cea mai retrogradă a societății. (Pîrvulescu, www.bursa.ro 2016). Iliberalismul are următoarele caracteristici: chiar dacă alegerile sunt libere, cetățenii nu știu clar cine este la putere, dacă aceaștia implementează cu adevărat programul electoral, drepturilor civile le sunt limitate.

Criza imigranților - analiza discursurilor liderilor politici din Ungaria, România, S.U.A.

Criza imigranților reprezintă un subiect de actualitate cu care omenirea se confruntă și care a generat reacții diverse în rândul liderilor politici. În timp ce unele țări din Uniunea Europeană empatizează cu problema refugiaților și fac demersuri importante pentru a se ajunge la acceptarea acestora de cât mai multe state (cazul Germaniei), în alte țări precum Ungaria, România și, după alegerea noului președinte, Donald Trump, în Statele Unite ale Americii, acest subiect nu face decât să contureze și mai bine forma iliberalismului politic pe care acestea l-au adoptat.

„Pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial mai multe populații sunt dislocate într-un număr atât de semnificativ, din mai multe zone de conflict. Creșterea fluxurilor de migrație s-a accentuat imediat după 2011, odată cu escaladarea conflictului în Siria și eșecul occidental de a interveni în gestionarea unei crize umanitare deja evidente doi ani mai târziu, în 2013. Surse ale migrației sunt însă și alte zone de conflict sau state care au suferit schimbări de regim politic, foarte mulți dintre actualii refugiați provenind din Iraq, Afganistan, Eritreea și alte țări africane și ale Orientului Mijlociu.” (Postelnicescu 2015, 1)

Pentru a înțelege mai bine poziția fiecărui stat analizat cu privire la criza imigranților, în cele ce urmează vom încerca să facem o analiză comparativă de conținut asupra câte unui discurs al celor mai reprezentativi lideri politici în această problemă, pornind de la viziunea prim-minsitrului Ungariei, Viktor Orban, considerat a fi cel mai înverșunat oponent al refugiaților.

În discursul de la 15 martie 2016, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, Viktor Orban a abordat problema imigranților, adresându-se întâi poporului maghiar, dând dovadă de un iliberalism asumat, pentru ca mai apoi să-și îndrepte atenția către toate țările care fac parte din Uniunea Europeană. În prima parte a discursului său, prim-ministrul maghiar blamează Europa din ziua de astăzi, pe care nu o mai consideră liberă, afirmând că „libertatea începe cu rostirea adevărului”, pe care insituțiile Uniunii încearcă să îl ascundă . Acesta consideră că primirea unui număr atât de mare de imigranți, așa cum se dorește la Bruxelles, ar însemna distrugerea valorilor naționale și a poporului maghiar în sine, altfel spus, pierderea identității naționale: „Este interzis să arăți că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios și cultural al Europei și de a-i construi fundațiile etnice - elinimând astfel ultima barieră a internaționalismului: statele națiuni!”. Totodată, Viktor Orban acuză Bruxelles-ul că „ devorează în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră națională”, aducând chiar în discuție și un plan pentru Statele Unite Europene - „un plac pe care nu l-a acreditat nimeni!”. Prin aceste afirmații este reliefat unul dintre cele mai importante aspecte din cadrul iliberalismului, și anume naționalismul extremist. Liderul politic face o clară distincție între „noi” și „ceilalți”, refuzând orice analogie între națiunea maghiară și un alt popor, ceea ce duce la un alt principiu care a făcut ca iliberalismul să cunoască o creștere imensă în ultimii 10 ani în Ungaria și celelate state est-europene, și anume xenofobia, declarat cuvântul anului 2016 (Anexa 2).