Dilema prizonierului

1)Introducere

În cadrul acestui proiect voi încerca sa evidentiez problema raportului si a compatibilitatii dintre rationalitatea individuala si cea de grup, definind problema actiunii colective prin intermediul dilemei prizonierului. Initial voi defini jocul dilema prizonierului pentru doua persoane, mai apoi extinderea pentru n persoane, pentru a demonstra anumite tensiuni caracteristice relatiilor între un individ rational si contributia sa la o societate democratica. Analizez apoi problema actiunii colective si câteva solutii pentru aceste conflicte dintre rationalitatea individului si cea a societatii.

Cele doua probleme, cea a prizonierului si cea a actiunii colective, sunt situatii tipice în care cooperarea este îngreunata, de aceea am ales aceste doua situatii încercând în acelasi timp sa explic de ce un grup de oameni nu reusesse sa se mobilizeze pentru a realiza ceva împreuna. Problemele ridicate de actiunea colectiva apar foarte des în societate, în relatiile interumane sau politice, uneori în varianta de doua persoane, dar cel mai frecvent în versiunea de n persoane. Ceea ce se pune în prim plan este problema realizarii unui efort comun si al unui comportament cooperant într-o lume compusa din oameni separati care isi iau deciziile în mod autonom.

2)Dilema prizonierului

a)pentru doua persoane;

Povestea este urmatoarea: doua persoane, suspectate de a fi înfaptuit împreuna un delict grav, sunt arestate si tinute în celule separate. Întrucât politia nu are dovezi suficiente pentru ai condamna, le face o propunere: daca isi marturiseste vina si pe cea a complicelui, scapa liber, dar celalat primeste 10 ani de închisoare. Daca ambii marturisesc primesc doi ani de închisoare si daca nici unul nu marturiseste primeste fiecare câte 6 luni de închisoare pentru infractiuni minore. Problema care se pune este: ce vor face prizonierii?

Prizonierul 1 nu marturiseste Prizonierul 1 marturiseste

Prizonierul 2 nu maaturiseste (6 luni, 6 luni) (libertate,10 ani)

Prizonierul 2 marturiseste (10 ani, libertate) (2 ani, 2 ani)

Pentru intepretarea rezultatelor este necesara precizarea ca marturisirea delictului este echivalenta cu tradarea , sau trisarea, întrucât îl denunta pe celalalt, deci nu coopereaza, iar nemarturisirea este considerata drept un gest de cooperare.

Prizonierul 1, spre exemplu, poate gândi: daca prizonierul 2 nu marturiseste ar fi de preferat ca el sa marturiseasca si astfel sa scape liber,decât sa marturisesca si sa se aleaga cu 6 luni de închisoare, sau: daca prizonierul 2 marturiseste, e preferabil ca el sa marturiseasca pentru a primi 2 ani de închisoare, decât sa nu marturiseasca si sa primeasca 10 ani de închisoare.

Astfel ambii jucatori vor decide rational sa marturiseasca, primind câte 2 ani de închisoare, desi ar fi putut sa taca si sa primeasca doar 6 luni.

Paradoxul acestei dileme consta în faptul ca, desi ambii jucatori iau o decizie rationala, dupa principiul maximin, fiecare ajunge într-o situatie mai proasta decât daca ambii ar fi decis sa nu marturiseasca.