Doctrina liberală și rolul PNL în societatea românească

Problema organizării şi conducerii societăţii i-a preocupat pe oamenii politici şi pe teoreticienii domeniului politic din cele mai vechi timpuri. În perioada revoluţiilor burgheze, precum şi în cea post revoluţionară, se înfruntau în societatea europeană diferite curente de gîndire social-politică. Toate erau preocupate de găsirea celor mai bune căi de organizare şi de dezvoltare a ţărilor respective. Fiecare considera că proiectul său exprimă adevărata cale pe care trebuie să meargă societatea.

Liberalismul este o doctrină politică şi economică care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi în general tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii inaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.

Într-un sens strict, liberalismul numit "clasic" este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea care pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are prin naştere drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume, dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi a altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizată prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transpartent de guvernare în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertăţii.

Liberalismul este în primul rand o doctrina, o doctrina destul de veche care se sprijina în fond pe liberul arbitru si care, cum sublinia Hayek, este singura garanta a unui comportament politic coerent. Este totodata drept ca termenul de libertate este foarte greu de definit. Auls Gellus - cunoscutul gramatician roman - spunea despre libertate: "Toata lumea vorbeste despre ea, însa nimeni nu stie despre ce e vorba". Si cu toate acestea, conceptul de libertate a evoluat esential; el ocupa, scria Toqueville, în lumea politica ca si atmosfera în lumea fizica.

Aproape toti istoricii sînt de acord sa considere liberalismil european îsi are radacinile în Magna Carta, întocmita în Anglia veacului al XIII-lea si mai tarsus în marea efervescenta social-economica a Rinascimento-ului florentin din Quatrocento. Un rol important l-a avut si Refoma protestanta continuata de mercantilismul secolelor XVI-XVIII în contextul caruia Fenelon definea preliberalismul aristocratic ,iar J. Locke, Hobbes, Montesquieu, J.-J. Rousseau si altii formulau bazele filozofice ale doctrinal liberale care determina dezvoltarea burgheziei si apoi constituirea capitalismului si aparitia aceea ce M. Flamand numea homo oeconomicus.

Doctrina liberala se contureaza teoretic gratie mai ales lui S. Mill, A. Smith, T. Malthus si D. Ricardo si duce în final la triumful liberalismului din secolul XIX cu marile sale realizari (în special S.U.A.), dar si cu derapajele inevitabile spre un liberalism extrem în care se promoveaza disparitia totally a statului sau în care sunt adoptate principiile anarhismului sau egotismului unui Max Stirner.

Concepte fundamentale

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de bază: libertatea individuală, proprietatea privată, responsabilitatea individuală, egalitatea în faţa legii:

1) Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acţiona fără nici o constrângere impusă din exterior cu condiţia să nu afecteze drepturile şi libertăţile legitime ale celorlalţi indivizi.

2) Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităţilor sale, de bunurile care-i aparţin. Proprietatea include dreptul la viaţă şi cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate şi rezistenţă la opresiune derivă din acestea.

3) Principiul responsabilităţii individuale proclamă individul ca singur răspunzător pentru acţiunile sale proprii.

4) Egalitatea în faţa legii derivă din principiul responsabilităţii individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte indiferent de avere, sex, naţionalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.

Aspectele doctrinare ale liberalismului:

Limitele puterilor statului: statul ca pârghie socială fără să neglijeze caracterul pozitiv al puterii, liberalismul doreşte crearea unei puteri superioare, opuse puterii arbitrare bazate pe privilegii sociale. Liberalismul nu este apriori anti-etatist, ci împotriva intervenţiei arbitrare a statului în proprietatea individuală, iar mijloacele de limitare a arbitrariului etatist sunt prevederile constituţionale, limitarea influenţei politice asupra economicului şi separarea puterilor în stat (J. Gray), respectiv reducerea sectorului public şi restituirea fostelor monopoluri etatice pieţei concurenţiale. Devotaţi legalităţii, liberalii s-au scindat ulterior prin interpretarea diferită a noţiunii de dreptate şi transpunerea ei în social prin dreptate în relativă egalitate sau dreptate în absolută libertate pozitivă (fără a aduce atingere altor libertăţi). John Rawls admite faptul că pot exista forme ale dreptăţii într-o diversitate de sisteme economice, dar principiile distribuţiei bunăstării satisfac cerinţele echilibrului social, necesar dezvoltării (deci coexistenţa paşnică are o valoare utilă), fundamentând ceea ce Gray consideră o specie de legalism anti-politic. Liberalii libertarieni şi minimalişti precum Nozick şi Hayek au o concepţie total opusă despre dreptate, considerând că singurele drepturi legitime ale omului sunt drepturile împotriva agresiunii şi constrângerii.

Statul şi statalitatea