Doctrina Politică

1. Introducere

În limbaj modern, noţiunea de doctrină vine de la latinescul ''doctrina'' şi înseamnă ''învăţătura'' sau într-o accepţiune mai largă, concepţie, teorie despre societate.

Dicţionarul politic consemnează în dreptul noţiunii de doctrină ''sistem închegat de concepţii şi de principii prin care se exprimă o anumită orientare, un curent de gândire filosofică, juridică, sociologică, ştiinţifica, religioasă, militară, etică,etc.

Doctrina politică reprezintă o concepţie închegată, structurată, sistematizată şi coerentă care,pe baza unor principii unificatoare, reflectă realitatea înconjuratoare şi o interpretează în funcţie de opţiunile, aspiraţiile şi mai ales interesele unor comunităţi social-politice al căror exponent şi purtător sunt, militând totodată pentru realizarea lor în practică.

2. Doctrina politică

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupaţi de

cunoaşterea şi apropierea mediului, a cadrului social în care trăiesc şi îşi duc existenţa. Alături de realizarea celor necesare vieţii sociale, oamenii şi în mod deosebit cei angajaţi în studiul politicului sau a executării puterii, au fost cu prioritate interesaţi de problema organizării şi conducerii social-politice a societăţii, de descoperirea şi aplicarea celor mai bune şi eficiente soluţii în acest domeniu.

În efortul general de dezvoltare şi perfecţionare a organizării şi conducerii sociale, a umanizării acestora, un loc aparte îl ocupă ştiinţa doctrinologică, iar în cadrul acesteia doctrinele politice.

În limbajul modern noţiunea de doctrină vine de la latinescul "doctrina" si înseamnă învăţătură sau într-o accepţiune mai largă, concepţie, teorie despre societate.

Dicţionarul politic consemnează în dreptul noţiunii de doctrină "sistem închegat de concepţii şi de principii prin care se exprimă o anumită orientare, un curent de gândire filosofică, politică economică, juridică, sociologică, ştiinţifică,religioasă, militară, etică, estetică, etc.

Un sens apropiat dă termenului de doctrină şi Dicţionarul explicativ al limbii române: "Totalitatea principiilor unui sistem politic, ştiinţific, religios, etc."

Luată în ansamblu, doctrina politică reprezintă o concepţie închegată, structurată, sistematizată şi coerentă care, pe baza unor principii unificatoare, reflectă realitatea înconjurătoare şi o interpretează în funcţie de opţiunile, aspiraţiile şi mai ales interesele unor comunităţi social-politice al căror exponent şi purtător sunt, militând totodată pentru realizarea lor în practică.

Primele sisteme spirituale închegate despre societate, care pe lângă elementele religioase vor cuprinde şi importante aspecte privind politicul

(puterea, statul, instituţiile politice, natura şi esenţa acestora), sunt fără îndoiala marile doctrine religioase: confucianismul, brahmanismul, budismul si in special creştinismul.

Născându-se dintr-o necesitate socială şi reflectând realitatea socială, marile religii nu au fost numai simple doctrine religioase ci, prin bogăţia şi diversitatea aspectelor reflectate şi exprimate, ele pot fi considerate şi primele sisteme ale gândirii politice închegate.

Primele sisteme de teorie şi practică politică, mai mult sau mai puţin autonome faţă de religie, filosofie, morală sau drept apar începând cu societăţile din Orientul antic, Grecia şi Roma antică, întrucât în feudalism predominantă a fost forma de organizare şi conducere politica de tip absolutist, în principiu, au dominat teoriile şi concepţiile politice bazate pe ideea monarhiei absolute. În constituirea şi consolidarea monarhiei absolute un rol aparte 1-a jucat în perioda feudalismului timpuriu religia în general, creştinismul în particular. Pentru a da forţă şi legitimitate puterii, biserica creştină îi va conferi acesteia şi reprezentanţilor săi, în principiu monarhului, un conţinut şi o semnificaţie divină.