Dreptul Diplomatic și Consular

1. Dreptul Diplomatic

Organizarea si desfasurarea activitatii diplomatice au trebuit sa fie, in decursul timpului, reglementate; unele din aceste reguli au ramas in stadiul de uzuante diplomatice, aplicarea lor facandu-se pe baza curtoaziei internationale; o alta parte au capatat insa caracterul de norme juridice. Acest ansamblu de reguli care s-au format si se aplica cu privire la desfasurarea activitatii diplomatice constituie acea ramura a dreptului international care se numeste dreptul diplomatic.

Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guverneaza statutul organelor diplomatice sau totalitatea regulilor de drept international care se refera la organizarea, sarcinile, competenta si statutul organelor pentru relatiile externe. Obiectul dreptului diplomatic il constituie diferitele aspecte ale activitatii diplomatice desfasurate de organe interne ale statelor, ca si de organelle externe ale acestora, create anume in acest scop – misiunile diplomatice permanente si misiunile diplomatice ad hoc – precum si anumite laturi ale activitatii conferintelor si organizatiilor internationale.

Riguros vorbind, dreptul diplomatic reprezinta ansamblul de reguli care sunt aplicabile relatiilor diplomatice, ceea ce inseamna ca avem in vedere numai relatiile dintre state; deci, ceea ce numim diplomatie bilaterala.

Dreptul diplomatic este definit ca ramura a dreptului international public care are ca obiect normele si practica ce reglementeaza relatiile externe ale statelor si ale altor subiecti de drept international sau ca fiind acea parte a dreptului international care stabileste regulile practicii relatiilor externe ale statelor intre ele, ori ca o ramura a dreptului international public care reglementeaza infiintarea, functionarea si statutul juridic, precum si desfiintarea organelor relatiilor internationale.

Dreptul diplomatic constituie o parte a dreptului international, cuprinzand normele care reglementeaza relatiile externe ale statelor sau, si mai exact, raporturile juridice dintre subiectii dreptului international. Dreptul diplomatic nu se situeaza in afara dreptului international, ci constituie o ramura a acestuia. Dreptul diplomatic cuprinde si norme cu character procedural, darn u se reduce la aspecte pur procedurale.

In comparative cu celelalte norme ale dreptului international in anasamblu, normele dreptului diplomatic joaca un rol instrumental, in sensul ca el ajuta la atingerea obiectivelor de politica externa si ofera modalitatile de stabilire si de ducere a relatiilor dintre state si intr-un fel, contribuie direct si efectiv la asigurarea aplicarii celorlalte norme ale dreptului international. Rolul dreptului diplomatic, sub acest aspect, nu este insa identic cu cel al diplomatiei; in vreme ce diplomatia constituie un instrument de realizare a politicii externe, dreptul diplomatic, prin insasi esenta sa, reprezinta vointa statelor si cuprinde normele de conduita general acceptate si aplicabile; el serveste scopului general al comunitatii internationale, neavand menirea sa serveasca politica unui anumit stat si ofera cadrul necesar stabilirii si desfasurarii relatiilor dintre state.

Dreptul diplomatic se ocupa de organizarea si functionarea mecanismului care promoveaza aplicarea si realizarea principiilor, normelor si regulilor dreptului international in intregul lui. Prin aceasta, dreptul diplomatic are un character dynamic, organizand si promovand dreptul international, ajutand ca principiile, normele si regulile acestuia sa prinda viata si in acelasi timp, sa se dezvolte ele insile prin adaugarea continua la cerintele vietii.

Dreptul diplomatic reglementeaza activitatea organelor care realizaeaza relatiile dintre state; de aici, rezulta ca dreptul diplomatic ocupa un rol central in cadrul dreptului international pentru ca se ocupa de insusi mecanismul care face sa existe si sa se desfasoare aceste realtii.

Intrucat dreptul diplomatic constituie o parte a dreptului international, la baza acestuia stau aceleasi principii fundamentale si generale pe care se sprijina si dreptul international contemporan. Avand aplicabilitatea generale, principiile fundamentale ale dreptului international privesc, in aceeasi masura, si relatiile diplomatice, fiind deopotriva valabile si pentru una dintre ramurile acestuia – dreptul diplomatic. Ca atare, dreptul diplomatic nu poate fi scos de sub incidenta diriguitoare a principilor fundamentale ale dreptului international contemporan si nici veni in contadictie cu prevederile Cartei ONU, care le consacra pe acestea. In ultima analiza, normele dreptului diplomatic si dreptul diplomatic in sine apar ca o concretizare a acestor principii fundamentale, care constituie pilonii dreptului diplomatic, osatura acestuia.

Faptul ca principiile diplomatice fundamentale ale dreptului international stau la baza dreptului diplomatic este atesta si de referirea care se face in preambulul Conventiei din 1961 cu privire la relatiile diplomatice, atunci cand sunt evocate scopurile si principiile Cartei ONU in legatura cu egalitatea suverane a statelor, mentinerea pacii si securitatii internationale si favorizarea dezvoltarii de relatii prietenesti. De aici, rezulta ca principiile fundamentale ale dreptului international constituie criteriul suprem in aprecierea legalitatii activitatii diplomatice, ele constituie calauza activitatii diplomatice si trebuie sa fie respectate cu strictete.

Fundamentele dreptului diplomatic rezida in primul rand in imperativul stabilirii si dezvoltarii unor relatii normale intre state, de mentinere a contactelor si de realizare a unei colaborari intre ele – ceea ce impune prezenta si functionarea intr-un stat strain a organelor de reprezentare – precum si in dezideratul pe care-l au statele ca relatiile lor diplomatice sa functioneze pe o baza stabile si ordonata. In conditiile existentei de state suverane, independente si egale, dar si a unui antagonism potential, regula juridica este cea care ofera baza pentru stabilitate si un anumit sentiment de securitate si incredere.

Trebuie subliniat ca in cazul dreptului diplomatic, acest ansamblu de norme intra, in mod normal, in actiune pe deplin dup ace un stat a convenit sa accepte pe reprezentantul altui stat, adica dupa ce s-au stabilit relatiile diplomatice intre statele respective si s-a convenit schimbul de misiuni diplomatice; altfel spus, existenta relatiilor diplomatice face ca mecanismul pe care-l reprezinta dreptul diplomatic sa intre in actiune.