Drepturi și libertăți în România, India și S.U.A

În această lucrare îmi propun să compar 3 drepturi la nivelul statelor: România, S.U.A. și India.

Drepturile și libertățile omului sunt un subiect foarte des discutat în lumea internațională în ultimul secol. Acest fapt deoarece în unele tări, drepturile sunt respectate, iar în alte țări sunt încălcate. Din ce în ce mai mulți oameni au început să militeze pentru anumite drepturi (dreptul la liberă exprimare, dreptul la egalitate, educație, căsătorie și aletele) ale unor categorii de oameni (femei, copii, minorități, comunități LGBT).

Voi porni prin a defeni ce înseamnă drepturile omului. Drepturile sunt acele privilegii cu care se nasc toți oamenii indiferent de rasă, religie, culoare, etnie,naționalitate. Drepturile sunt necesare existenței noastre,consider că prin acestea se stabilește o ordine între ființele umane. Drepturile sunt garantate prin Constituție. Fiecare stat are drepturile lui scrise în Constituție. Pîrvulescu și Todor în lucrarea „Reforma constituțională în România. Aspecte teoretice și istorice legate de evoluția constituțiilor” definesc Constituția ca fiind „unul din cele cele mai importante elemente instituționale aflate la baza procesului de democratizare”. Constituția este legea fundamentală a unei țări.

Drepturile omului au doua origini: socială și juridică. Din punct de vedere juridic, drepturile omului își au originea în doctrina dreptului natural. Dreptul natural spune că prin natură, omul are oriunde și în orice moment drepturi care sunt mai presus și primare drepturilor date de societate. Vasilos în lucrarea „Teoria dreptului natural” spune că cei care susțin teoria dreptului natural argumentează că există un drept care este la fel pentru toți oamenii, se aplică tuturor și este absolut. Conform lor dreptul natural este unicul drept autentic, drept în adevăratul sens al acestui cuvânt. De-a lungul timpului au existat mai multe concepții despre dreptul natural, dar ideea de bază la toate era că există o ordine universală care este guvernanta tuturor oamenilor, o rațiune. Pe aceasta au construit Heraclit, Democrit, Socrate, Platon, Aristotel. În antichitate, dreptul natural a cunoscut mai multe orientări, dintre care unele cu caracter religios (dreptul natural este un drept de natură divină) altele cu caracter laic, afirmând că dreptul ar fi un element al naturii. Aristotel spunea că „numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natură oamenii nu se deosebesc prin nimic”. În Evul Mediu, concepțiile despre dreptul natural nu se mai identificau cu ordinea și rațiunea. Acum, dreptul natural își are originile în puterea divina. Dreptul natural este un ordin divin dat de către Dumnezeu pentru un bine comun. Cei care au contribuit la concepții au fost Aurelius Augustinus și Toma d’Aquino. Toma d’Aquino spune că dreptul natural este derivat din dreptul divin prin care este arătată o rațiune naturală. Acesta distinge 3 legi: Legea eternă, Legea Nnaturală și Legea umană. Legea eternă este rațiunea guvernării lucrurilor (bine comun și ordine rațională). Legea naturală este o dispoziție, face obiectul virtuților, se aplică tuturor, poate fi scoasă din inimia individului. Legea umană asigură binele comun prin puterea coercitivă. Concepțiile din antichitate ne spun că dreptul natural este o parte a dreptului divin, spun că Dumnezeu este cel care face toate lucrurile din lume, spun că oamenii ating perfecțiunea cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu. Epoca Modernă redă dreptul natural având originea în rațiune, mai exact în autoconservare. Cei ce au scris despre dreptul natural sunt Hobbes, Rousseau și Loke. Dreptul natural modern a oferit un suport intelectual, pentru că ordinea lucrurilor dată de divinitate sau de dreptului celui puternic sunt înlocuite cu o ordine socială întemeiată pe primatul individului. Hobbes în „Leviathanul” spune că „dreptul natural este libertatea fiecărui om de a-și folosi puterea dupa propria voință,pentru conservarea naturii sale” .

Ales ales să pun accent pe dreptul natural deoarece consider că este o origine a drepturilor omului care redă cel mai bine viziunea acestora. La nivel internațional, aceste drepturi sunt văzute pentru o anumită ordine, după o anumită voință de autoconservare sau după o putere divină.

Drepturile omului își au rădăcinile în multe culturi. Codul Hammurabi, în Babilonia (Irak, 2000 î.Hr.) a fost primul cod legislativ scris. A urmărit să prevină opresiunile celor puternici asupra celor slabi. Un faraon din Egiptul antic (2000 î.Hr.) dădea instrucțiuni subordonaților ca "atunci când un reclamant vine din Egiptul de Sus sau de Jos, să se asigure că totul se face conform legii, că drepturile fiecăruia sunt respectate". Carta Cyrus (Iran, 570 î.Hr.), inițiată de regele Persiei pentru poporul său, prin care erau recunoscute dreptul la libertate, securitate, unele drepturi sociale și economice.

Primul document cunoscut în istorie despre drepturile omului este Magna Carta Libertatum. A apărut în 1215, în Anglia și a fost proclamată de către regele Angliei. Prin acest document, episcopii și baronii primesc privilegii. Bîrsan spune în Convenția europeană a drepturilor omului despre Magna Carta: „Nici un om liber nu va putea fi arestat sau întemnițat, sau deposedat de bunurile sale, sau declarat în afara legii, sau exilat, sau lezat de orice maniera ar fi și noi nu vom purcede împotriva lui și nici nu vom trimite pe nimeni împotriva lui, fară o judecată loială a egalilor sau în conformitate cu legea țării” . Totuși cel mai important document ăl constituie „Declarația Universală a Drepturilor Omului” care s-a adoptat pe 10 decembrie în 1948. Această zi a devenit și Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Acest document a fost adoptat fară nici o împotrivire din partea statelor membre ONU , exceptând opt abțineri. Întrucât declarația nu are forță juridică obligatorie, nefiind un tratat internațional, ea de jure nu creeaza obligații pentru state. Cu toate acestea , prevederile sale au fost incluse în constituțiile și legile interne ale statelor. Art.1 din „Declarația Universală a Drepturilor Omului” spune că toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi și demnitate.