Etnicitate, rasă și cetățenie în contextul globalizării

“Procesul globalizării consta în esența, în integrarea mai puternica a țărilor și a populațiilor acestora ca urmare a reducerii semnificative a costurilor de transport și comunicare și a eliminării barierelor artificiale din calea circulației bunurilor, serviciilor, capitalului, cunoștințelor (și într-o mai mică măsură) a oamenilor între state”

Analizând etnia în contextul terminologiei, aceasta include rasa și cultura în definiția sa, așadar încercând să definesc etnia în globalizare, va trebui să includ idea de cultură cu cea de rasă. Evoluția termenului de etnie a fost una înfloritoare în cadrul progresului istoric. De fapt, interiorizarea și interacțiunea dintre națiuni s-a petrecut de-a lungul istoriei și acest fapt nu aparține numai lumii de astăzi.”Wallerstein oferă o bază importantă și consistentă pentru a privi globalizarea contemporană ca o continuare a tendințelor mai vechi, dar gânditori precum Giddens și Held et alli consider că forme de interconectare la nivel global au existat încă din perioada romană sau chiar dinaintea ei.” Cu toate acestea, națiunile au fost internalizate la valorile altei națiuni de-a lungul istoriei pentru necesitatea și stabilitatea lor

În lumea de azi, această interacțiune se îndreaptă către conjunctura globală. Utilizarea terminologiei Wallerstein va fi ușor de folosit pentru definirea orientării etniei încă din zilele noastre.” În viziunea lui Immanuel Wallerstein lumea actuală s-a născut prin expansiunea sistemului capitalist după un model stratificat în centre, semiperiferii și periferii. Altminteri spus, puterea acumulată într-o mare metropolă inițiază procese de expansiune ce conduc la încorporarea treptată a tuturor ariilor planetei în cadrul sistemului, care devine sistem mondial.” .

Relația dintre nucleu și periferie este un punct crucial în modul de a privi globalizarea. Concentrația serviciilor științifico-economie-sociale a fost îndreptată către nucleu și astfel este mai prosperă în zona acestuia decât în zona periferică. Statele nucleu au o putere politică și militară imensă, astfel încât domină lumea, iar cu toate acestea, statul de periferie dorește câștigarea acestei puteri pentru el însuși. Există un alt punct important aici, producția statului de bază nu aparține unei singure națiuni, deoarece se dezvoltă ca proprietate comună a omului. Omul de știință care dezvoltă știința și tehnologia, nu aparține doar unei națiuni, ci ar putea fi în orice națiune. Companiile transnaționale își vând producția în întreaga lume, iar designerii, forța de muncă și administratorii lor pot face parte din țări foarte diferite.

Cultura evoluează precum știința și tehnologia adică, în timp. Evoluția este un termen important, care ne ajută să înțelegem istoria dezvoltării globalizării. De exemplu; cultura în contextul îmbrăcămintei: Îmbrăcămintea este aleasă în conformitate cu climatele, iar societățile și-au confecționat hainele după această nevoie. În zonele cu climă caldă, oamenii preferă să poarte haine subțiri din bumbac, dar în climele reci, oamenii preferă haine groase și din piele. Însă în ziua de astăzi există gaze naturale și aer condiționat ce ne protejează de condițiile externe. Astfel, odată cu dezvoltarea tehnologiei, diferențele climatice nu mai sunt o barieră între culturi. Cu excepția exemplelor marginale, cum ar fi polul și ecuatorul. Important este aici; atunci când condițiile se apropie reciproc în fiecare aspect, oamenii încep să prefere aceleași lucruri.