Executarea și Efectele Juridice ale Actelor Administrative

Executarea actelor administrative

Una dintre trăsăturile specifice actului administrativ, ca şi categorie a actelor juridice, îl reprezintă caracterul executoriu din oficiu (executio ex officio) al acestora, de la data adoptării lor legale , respectiv al aducerii lor la cunoştinţă publică . Acest caracter este propriu actelor de putere, între care se numără şi actul administrativ, ceea ce semnifică faptul că actul administrativ este prin el însuşi un titlu executoriu, astfel încât se poate trece la executarea silită direct în baza lui, fără a mai fi nevoie de emiterea altui titlu executoriu.

Literatura distinge între obligaţia de executare (în general o obligaţia de a face), care priveşte numai subiectele titulare de drepturi şi obligaţii, ca efect al emiterii actului, şi obligaţia de respectare (în principiu, o obligaţie de a nu face), care se întinde asupra altor subiecte de drept decât cele obligate la executare.

Regula caracterului executoriu are relevanţă mai ales în situaţiile în care actele administrative nu sunt realizate de bună-voie de către cei obligaţi la executarea actului şi când trebuie să se facă apel la constrângere. Dacă în prima situaţie, procedura nu este detaliată de lege, având un caracter simplificat, adesea fiind suficientă adoptarea sau aducerea la cunoştinţă a actului administrativ, în celelalte cazuri, s-a constatat existenţa unor reglementări legale privind procedura şi metodele de constrângere, care au un caracter mai complex, apreciindu-se , ca o regulă de bază în utilizarea metodei constrângerii, caracterul obligatoriu al avertizării sau somării prealabile a subiectului.

Caracterul executoriu din oficiu trebuie reţinut ca un principiu care comportă unele excepţii, izvorâte din prevederile legale care dispun pentru unele acte administrative regula că acestea dobândesc caracter executoriu doar după îndeplinirea unor condiţii precum împlinirea unor termene, respingerea căii de atac , aprobarea, confirmarea .

În literatură s-a propus ca în cazul în care actul administrativ este de natură să producă pierderea sau restrângerea unui drept, instituirea unei obligaţii sau sancţiuni ori provocarea unui prejudiciu destinatarului sau unui terţ, punerea în executare s-ar putea face după un termen de 15 zile de la comunicare, dacă în acest termen nu a fost atacat. În această situaţie, actul administrativ ar trebui suspendat de drept, până la soluţionarea tuturor căilor de atac.

Punerea în executare a actelor administrative se realizează de către autoritatea emitentă sau de către agenţii abilitaţi în acest sens iar executarea se face de către subiectele de drept legal obligate, cărora le este destinat actul. Legea nu reglementează expres procedura de urmat de către organele administraţiei publice pentru executarea actelor administrative.

Suspendarea executării actului administrativ poate interveni, pe de-o parte, de drept, în cazurile prevăzute de lege, când nu este necesară emiterea/adoptarea unui act de suspendare, sau, pe de altă parte, din oficiu ori la cerere, prin dispoziţia autorităţii publice, pe durata cercetării şi soluţionării unei petiţii sau a soluţionării unei cereri de către instanţa judecătorească.

Suspendarea unui act administrativ poate fi dispusă de organul administrativ emitent sau ierarhic superioară acestuia, de autoritatea cu atribuţii jurisdicţionale stabilite prin lege, de instanţa judecătorească .

2. Efectele juridice ale actelor administrative

Ca specie a actelor juridice, actele administrative sunt emise în scopul de a produce efecte juridice, deci pentru crearea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Este vorba de efecte în planul raporturilor de drept administrativ, în principal, ca raporturi juridice în cadrul şi pentru realizarea activităţii executive a statului, dar şi a unor raporturi juridice de altă natură: de dreptul muncii, de drept civil, de dreptul familiei etc.

2.1. Momentul de la care actele administrative produc efecte juridice

În literatura de specialitate se consideră că momentul de la care actele administrative produc efecte juridice este cel al aducerii la cunoştinţă a conţinutului actului urmare a publicării actelor normative, respectiv, al comunicării actelor individuale . Cu alte cuvinte, este vorba despre intrarea în vigoare a unui act administrativ, care are două consecinţe principale: producerea de efecte juridice şi punerea în executare. Regula este de mare importanţă practică deoarece de ea depind existenţa sau inexistenţa obligaţiei de executare a actului administrativ şi, implicit, posibilitatea executării sale din oficiu.

În acelaşi timp, în doctrină se aprecia faptul că, pentru autoritatea emitentă, actul creează obligaţii din momentul adoptării lui, în sensul că trebuie să-l aducă la cunoştinţă celor interesaţi şi nu-l poate revoca decât în condiţii legale . Aceste reguli doctrinare îşi regăseau suportul constituţional în art.15 alin. (2), art. 78 şi art. 114 alin. (4) ale legii fundamentale care, în forma iniţială, aveau următoarea redactare: Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”. Art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.” Art. 114 alin. (4): „În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament ...”.