Factori genetici ai climei care acționează asupra României

Clima reprezintă caracteristica stărilor de vreme pe o perioadă îndelungată de timp, de cel puțin 30 de ani, care caracterizează un anumit loc, regiune, țară, sub impactul factorilor radiativi, geografici (inclusiv antropici) și dinamici.

Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, cea mai mare parte a continentului fiind cuprinsă între 35ș și 60ș latitudine nordică și între 9ș și 65ș longitudine vestică, întinzându-se pe mai bine de 4 000 km între Capul Nordului, unde temperatura medie anuală este de −5 °C, și insula Creta unde temperatura medie anuală este de 18 °C.

Centrul și răsăritul continentului au o climă continentală contrastată, cu ierni reci și veri foarte calde, dar în apus și la amiază se manifestă influențele atlantice și mediteranene care moderează contrastele termice. Dinspre Atlantic bat vânturile de apus care aduc umezeală tot anul și mențin temperaturile deasupra mediei mondiale la latitudinile corespunzătoare, mulțumită apelor calde aduse de curentul Nord-Atlantic zis și „Curentul Golfului”.

Spre răsărit, marile presiuni de iarnă formează bariere de aer rece în calea fluxului de apus de aer oceanic, provocând ninsori mari acolo unde cele două mase de aer se întâlnesc sau geruri uscate mai la răsărit. Munții norvegieni constituie de asemenea o barieră, astfel că Scandinavia are o climă continentală rece.

Spre sud, clima mediteraneană se caracterizează prin ierni călduțe și ploioase și prin veri calde, uscate și însorite, astfel încât această climă a fost definită ca fiind „temperată iarna și subtropicală vara”.

În cadrul continentului european România deține o poziție aparte. Dacă privim zona latitudinală mediană în care se plasează ea în emisfera nordică, distanțele bine echilibrate față de Oceanul Atlantic, de la care primește bună parte din umezeală, față de centrul Câmpiei Ruse, mai excesiv continentală, față de bazinul Mării Mediterane, mai cald, iar față de limita nordică a continentului, mai rece.

Astfel, România are o climă temperat continentală de tranziție, specifică Europei centrale, diferențele locale climatice se datorează mai mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin influențelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest și celor continentale din est. Desfășurarea spațială a lanțului carpatic apare ca un efect polarizator care oferă regiunii limitrofe, o individualitate de neconfundat.

Clima este rezultanta mai multor factori genetici care acționează în strânsă interdependență. Aceștia sunt:

- Factori radiativi, radiația solară;

- Factori fizico-geografici, suprafața subiacentă-activă a Pământului (inclusiv impactul antropic);

- Factori dinamici, circulația generală a atmosferei.

Având în vedere diferitele influențe de climat, pe teritoriul României măsurătorile principalelor elemente climatice precum temperatura aerului, a solului, a apei, umiditatea aerului, nebulozitatea atmosferică, precipitațiile, vântul, ș.a. înregistrează valori diferite în diverse părți ale țării.

1. Factori radiativi

Radiația solară - transformată diferențiat în atmosferă și la suprafața terestră - constituie sursa energetică primară a proceselor meteorologice. Aceasta este distribuită sub diverse forme precum radiația solară directă, radiația solară difuză, radiația reflectată, radiația efectivă și radiația solară ca factor climatogen. Prin totalitatea fluxurilor sale de energie, acesta este factorul climatogen cel mai important în apariția și evoluția a numeroase procese și fenomene ce au loc pe suprafața Terrei și din atmosfera inferioară limitrofă ei, inclusiv a proceselor fizico-chimice și biologice specifice acesteia.

Totuși cantitatea de energie solară este și ea dependentă de o serie de factori astronomici printre care se numără:

- Forma sferică a Pământului;

- Mișcarea de rotație și înclinarea axei globului terestru care determină ziua și noaptea;

- Mișcarea de revoluție care impune succesiunea anotimpurilor etc.

Dintre toate tipurile de radiație solară, cea mai mare importanță o reprezintă radiația solară totală sau globală, care rezultă din însumarea valorilor radiației solare directe și difuze.

Radiația solară directă este radiația provenită direct de la discul solar. Valorile sale depind, în principal, de doi factori: geometria Pământ-Soare și caracteristicile optice ale atmosferei. În cazul latitudinii țării noastre , înălțimea Soarelui reprezintă un mers diurn ascendent până la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului (amiaza adevărată), când atinge valoarea maximă, după care scade în a doua parte a zilei. Deasemenea înălțimea soarelui variază în funcție de momentul din an.