Funcțiile Parlamentului

Parlamentul a apărut ca o reacție împotriva tiraniei, în climatul ideilor care susțineau că titularul puterii suverane este poporul, în perioada revoluțiilor burgheze din Anglia și din unele țări europene. Parlamentul s-a concretizat într-o instituție sub formă de adunare reprezentativă căreia i s-a încredințat în primul rând atribuția de a legifera și de a controla executivul, ca expresie a voinței suverane a poporului. Denumirea generică de parlament a apărut în Anglia, iar din punct de vedere etimologic provine din limba franceză, „parler”, a vorbi, datorită dezbaterilor din cadrul acestui tip de instituție. Tot o formulă cu caracter general este aceea de adunare reprezentativă.

Parlamentul exercită atribuțiile calității lui de organ reprezentativ suprem și anume: organizează principalele relații sociale prin mijloacele sale specifice și anume, legiferarea; stabilește opțiunilor politice fundamentale propuse de guvern și urmărește modul cum sunt aduse la îndeplinire; numește, controlează și revocă alte autorități publice care concură la funcționarea mecanismului democratic.

Funcțiile Parlamentului

1. Funcția legislativă a Parlamentului

Această funcție este circumscrisă tezei conform căreia legiferarea reprezintă împuternicirea acordată Parlamentului de Constituție. Afirmația de mai sus este confirmată de textul art.61 din Constituție: Parlamentul este organul reprezentativ

suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Funcția legislativă a Parlamentului se exercită conform Regulamentului propriu al celor două Camere atât în ședințe separate cât și în ședințe comune, dacă Constituția sau Regulamentul ședințelor comune prevăd astfel.

Principalele etape ale procedurii legislative sunt:

a) inițiativa legislativă;

b) sesizarea camerelor;

c) examinarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative în comisiile parlamentare;

d) includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a ședinței respectivei camere;

a) inițiativa legislativă

În România, exercitarea inițiativei legislative aparține,potrivit Constituției, Guvernului, deputaților, senatorilor și unui număr de cel putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot.

Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.Inițiativa legislativă a Guvernului se realizează prin

transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată. Inițiativa legislativă a deputaților și senatorilor se concretizează în propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.