Globalizarea

Pornind de la definitiile acceptate in prezent (Dictionarul Universal al Limbii Romane - Editura Litera International - 2006), “globalizarea este actiunea de a reuni intr-un tot elemente separate” sau “tendinta de transformare a lumii intr-o unitate (economica), cu institutii suprastatale”, urmeaza sa analizam, in functie de acestea, dar si de alti paramentri, care sunt oportunitatile si amenintarile acestui fenomen pentru tara noastra.

Intr-o acceptiune larga globalizarea priveste de fapt, un proces complex, ce se dezvolta permanent, in masuri diferite pe teritorii diferite, ce a cunoscut o evolutie permanenta in timp, proces pentru care nu poate fi gasita si acceptata unanim o definitie concisa si cuprinzatoare. Dupa anumiti autori globalizarea poate fi creşterea interacţiunilor la nivel global şi o interdependenţă sporită la nivel economic, social, tehnologic, cultural, politic şi ecologic.

Globalizarea este adesea menţionată în legătură cu o serie de caracteristici:punere în legatură a popoarelor (creşterea dependenţei dintre naţiuni), micşorarea distanţelor prin intermediul tehnologiei; rezolvarea unor probleme globale (de la efectul de seră la terorism sau trafic de fiinţe umane), crearea unei pieţe economice comune.

Ca proces istoric ireversibil, indiferent de locul de apartenenta geografica, regionala, religioasa, etnica, comerciala, statele lumii vor fi cuprinse de acesta, vor face, prin interdependenta, sa devina elemente in lant, sa se dezvolte odata cu acesta, sa devina element functional de legatura si/sau stabil, actiunile fiecaruia vor determina alte si alte procese de schimbare si dezvoltare.

Globalizarea ofera oportunitati extinse pentru o dezvoltare reala la nivel global, dar se manifesta printr-un progres inegal pe regiuni. Unele tari devin din ce in ce mai integrate in economia mondiala, cu o viteza mult mai mare decit altele. Tarile care au reusit sa devina parte a sistemului unic global pe cale sa se contureze se bucura de cresteri economice mult mai insemnate şi de o reducere mult mai importanta a saraciei. In alte state/regiuni globalizarea a adus cu sine si efecte secundare nefaste, care au produs schimbari majore in anumite comunitati, dand nastere altor procese pe care statele respective a trebuit sa le gestioneze. Crizele inregistrate de pietele emergente in anii 1990 au demonstrat ca oportunitatile asociate procesului de globalizare presupun şi riscuri provenite din miscarile volatile de capital, la care se adauga riscul de ordin social, economic şi de degragarea mediului inconjurator care sunt determinate de acentuarea saraciei.

Oportunitatile si amenintarile pentru Romania pot fi privite analizand mai intai prin prisma cauzelor care au generat participarea tarii noastre la procesul globalizarii, ulterior urmand a identifica si definii efectele acestui proces in tara noastra.

Imediat dupa 1990, cand a incetat sa mai functioneze regimul totalitar in tara noastra, datorita schimbarilor in primul rand legislative, s-a trecut la o noua etapa de schimbare si dezvoltare a societatii, datorate si schimbarii de regim politic, atat national, cat si regional.

Aceste schimbari majore ale Romaniei s-au intersectat si suprapus peste cele 5 dimensiuni mari ale procesului de globalizare inceput in alte parti ale lumii moderne, si anume : dimensiunea politica, dimensiunea economica, culturala, de mediu si societate.

Toate acestea s-au intrepatruns, suprapus si dezvoltat in functie de caracteristicile nationale ale Romaniei, astfel ca dupa 17 ani, tara noastra poate spune ca este parte efectiva a procesului globalizarii ce a cuprins aproape intrega lume.

Fenomenele complexe ce au cuprins si tara noastra nu pot fi explicate decât dacă avem în vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct în care toată lumea este de acord în ceea ce priveşte globalizarea. Restul faptelor rămân în continuare contestate. În funcţie de ce accepţiune a globalizării este luată ca punct de plecare, apar în prim-plan alte cauze şi forţe motrice. Cele mai invocate cauze ale globalizarii sunt: sfarsitul Razboiului Rece, dezvoltarea tehnologiei informatiei, liberalizarea, schimbul si infuzia de capital, migratia, transportul, problema climei globale.

Fără îndoială, inovaţiile de ordin tehnic – şi mai ales cele din domeniul informaticii şi al comunicaţiilor - au jucat şi mai joacă încă un rol central. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizării. Globalizarea pieţelor financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar fi posibile fără această tehnologie, nici organizarea producţiei integrate la nivel transnaţional ş.a.m.d.

Avântul incredibil pe care l-a cunoscut comerţul, un alt element definitoriu al globalizării economice, se datorează, nu în ultimul rând, scăderii rapide a cheltuielilor de transport, mărfurile putând fi astfel transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat îndeosebi în sectorul serviciilor: de exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise în câteva secunde dintr-un capăt al lumii în celălalt. Sfârşitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizării. Dacă în conflictul dintre est şi vest lumea era împărţită în două tabere care întreţineau puţine relaţii între ele, această delimitare – „Cortina de Fier“ – a căzut în 1989/1990. Statele care aparţineau „blocului estic“ s-au deschis în direcţia pieţii mondiale. Tot mai multe state se încred în democraţie şi economie de piaţă ca principii de organizare fundamentale.