Globalizarea. oportunități și amenințări pentru România

1 ASPECTE GENERALE ALE GLOBALIZÃRII. FENOMENUL GLOBALIZARII PRIN PRISMA GEOPOLITICULUI

Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, este clar ca procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât si unul negativ. Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori interactiunea dintre tari, care la rândul ei deschide noi posibilitati pentru dezvoltarea civilizatiei umane, îndeosebi în sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire. Cresterea interdependentei în relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de “securitate nationala si internationala”. Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii. Starea securitatii internationale influenteaza din ce în ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global, acordarea asistentei în crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale.

O data cu globalizarea economica, diversitatea dispare rapid. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate tarile sa se omogenizeze într-un tot unitar.Globalizarea este un termen foarte uzitat caruia îi putem atribui numeroase semnificatii. Prin acest termen putem întelege dezvoltarea pietelor financiare globale, cresterea corporatiilor transnationale si dominatia lor crescânda asupra economiilor nationale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaza globalizarii, incluzând patrunderea valorilor de piata în acele domenii de care ele nu apartin în mod traditional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodata despre globalizarea informatiei si a culturii, despre raspândirea televiziunii, a Internetului si a celorlalte forme de comunicare si despre mobilitatea crescuta a comercializarii ideilor.Globalizarea mai poate fi definita ca un set de structuri si procese economice, sociale, tehnologice, politice si culturale care reies din caracterul schimbator al productiei, consumului si comertului de bunuri. S-au petrecut multe schimbari în economia mondiala, de altfel putem considera globalizarea ca un rezultat a crearii pietei mondiale. Dar globalizarea nu poate fi sinonima cu internationalismul si cu transnationalismul. Cele doua procese îsi au ,,radacinile" în modul mercantilist de a regiza comertul, în special dupa Primul Razboi Mondial, într-un model multinational de dezvoltare. Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Întreprinderea privata este apta sa produca mai multa bogatie decât statul. Mai mult, statele au tendinta de a abuza de propria putere. Globalizarea ofera un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura.

Însa globalizarea are si latura ei negativa. În tarile mai putin dezvoltate, multi au suferit din cauza globalizarii fara a primi un sprijin în ceea ce priveste sistemul de securitate sociala. Globalizarea a produs o alocare defectuoasa a resurselor între bunuri private si cele publice. Pietele sunt capabile sa raspunda si altor necesitati sociale. Pietele financiare globale pot naste crize. Este posibil ca locuitorii din tarile dezvoltate sa nu fie pe deplin constienti de urmarile devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinta de a lovi mai crunt în tarile în curs de dezvoltare.

2. GLOBALIZARE S1 REGIONALIZARE. ROMÂNIA-LA RASCRUCE

La început de mileniu, lumea si relatiile internationale sunt mult mai complexe decât erau înainte. Este un paradox ca astazi, când perioada razboiului rece s-a încheiat si continentul european are o sansa reala sa se integreze pe baza valorilor democratiei si economiei de piata, a respectului drepturilor fundamentale ale omului, securitatea a început sa fie din nou o chestiune foarte controversata. Departe de a fi o exceptie, România este cu atât mai sensibila la acest fenomen cu cât de aproape 150 de ani devenirea noastra statala a avut ca pilon central conceptia etatista si centralizatoare a suveranitatii. Suveranitatea poporului nu exista în afara puteri statale.

Tot mai mult în ultima vreme, în lume se manifesta o tendinta care nu mai poate fi

limitata : mondializarea, globalizarea în sine. Se pot naste întrebari cum sunt : care este viitorul Românei pe o planeta mondializata? Cum ne vom gestiona interesele de securitate? Vom mai avea vocatia de actor reprezentativ pentru sud-estul european si vom reusi sa îndeplinim rolul statului printr-un nou tip de guvernare politica, sociala si economica capabila sa identifice sau sa creeze vectorii unei existente transnationale? Unii considera mondializarea ca fiind un proces aflat în curs de desfasurare, cu impact global; altii îi reduc continutul la cel al unei ideologii care legitimeaza suprematia Occidentului si consacra occidentalizarea sau americanizarea lumii.În acest context este necesar a face referire la un alt termen, respectiv cel de regionalizare. Acesta defineste fie o consecinta, fie un mod de protectie împotriva globalizarii, în ultima instanta un instrument prin care se cauta surmontarea dificultatilor generate de dimensiunile prea reduse ale statelor nationale. Astfel, se profileaza doua tipuri de regionalizare : una de esenta ,,dura", care cauta sa transforme microregiunile în spatii de state nationale între care competitia sa prevaleze asupra cooperarii. Cea de-a doua este deschisa si functionala modernizarii sau chiar americanizarii lumii bazate pe ,,soft-power". Trebuie sa mentionam ca singura regiune din lume unde este vizibil un proces de ,,regionalizare" este, în acest moment, Europa. Ambele tipuri de regionalizare, dincolo de diferente au si elemente comune, relevante pentru întelegerea procesului. Poate cel mat socant dintre ele este cel referitor la permeabilizarea frontierelor.