Grupuri de Presiune - Activitatea de Lobby - Sindicalism

Expresie sugestivă, împrumutată din vocabularul ştiinţelor politice din Stalele Unite ale Americii, “grupul de presiune” este un termen de sociologie politică folosit pentru a caracteriza într-o manieră uniformă un evantai larg şi eteroclit de asociaţii, grupări, comitete, ligi ( permanente sau efemere) cluburi etc. care influentează în mod legal şi indirect “jocul politic” adică raporturile între factorii guvernamentali şi chiar conduita, acţiunea separată a unuia sau a altuia dintre aceştia.

Trebuie făcută precizarea că puterea judecătorească nu se lasă, îndeobşte, influenţată de asemenea organisme, deoarece judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Aceasta nu înseamnă că nu pot acţiona grupuri de presiune care să îşi propună influenţarea şi determinarea unei anumite conduite a tribunalelor privind judecarea unui anumit process. Este greu de presupus, însă, că activitatea acestor grupuri va fi incununată de success prin încălcarea legilor şi a principiilor democratice de guvernământ.

Nota definitorie a tuturor acestor organisme este că exercită prin mijloacele care le stau la dispoziţie (este esenţial ca aceste mijloace să fie legale) presiuni asupra factorilor politici. Există o paletă foarte largă de organisme având caracterul unui grup de presiune (organisme confesionale, artistice, asociaţii feministe, de tineret, grupări economice, financiare, profesionale, umanitare, religioase, militare, grupări etnice ş.a.m.d. ).

Aceste grupuri sunt direct interesate în adoptarea de către factorii politici a unei anumite conduite (ex. Adoptarea de către parlament a unei anumite legi, a unei declaraţii de politică internaţională, sau internă, ratificarea sau neratificarea unui tratat, acordarea unei graţieri individuale de către preşedintele ţării, înfiiţarea unui departament sau a unui subsecretariat de stat la un minister, revocarea numirii unui înalt funcţionar public acuzat de corupţie).

Nu se poate face un inventar complet al intereselor pentru realizarea cărora grupurile de presiune încearcă să determine pe guvernanţi să adopte o conduită dorită de ele. Se înţelege că aceste interese trebuie să fie în conformitate cu legile în vigoare. Interesele pot fi particulare (ale unor grupuri financiare) sau generale (ocrotirea handicapaţilor sau a persoanelor în vârstă, a minorilor orfani), economice sau politice, confesionale, etnice sau chiar naţionale (cum ar fi revendicarea legitimă a unor teritorii ocupate abuziv de alte state, desăvârşirea unităţii statale).

Între grupurile de presiune şi partidele politice există o deosebire fundamentală: grupurile de presiune nu aspiră la exercitarea puterii politice, pe când partidele politice îşi propun în mod firesc acest obiectiv.

Mijloacele de acţiune sunt la fel de diverse ca şi interesele grupurilor respective. Majoritatea acestora sunt grupate în expresia: „lobby” – „hol” în limba engleză. Cuvântul lobby, are o semnificaţie politică de „culoar al parlamentului” şi „influenţare a parlamentarilor”. Expresia amintită este folosită pentru a defini activitatea de influenţare a parlamentului: ”lobbysmul”. Corespondentul acestui termen în limbajul (jargoul) politic românesc ar putea fi : „a face culoar liber” adoptării unui proiect de lege.

O definiţie generală a activităţii de lobbysm ar putea fi practica de influenţare a deciziei guvernamentale de către agenţi specializaţi care servesc interese particulare.

Uneori fenomenul de lobby indică pe oricine intenţionează să influenţeze decizii guvernamentale (legislative, executive, ale tribunalelor). Dar cel mai adesea în Stalele Unite termenul de lobby se referă la reprezentanţii grupurilor de interes care iniţiază şi menţin canale de comunicaţii cu congresmenii ca şi cu membrii adunărilor legislative ale statelor, sperând că le va influenţa deciziile în sensul dorit de ei. Lobiştii pun la dispoziţia acestor legiutori, într-un mod organizat, chiar instituţionalizat, informaţii despre preferinţele şi interesele grupului. După anii ’60 şi îndeobşti ’70, numărul şi activitatea grupurilor de presiune au sporit în Statele Unite în mod spectaculos. Creşterea este motivată de schimbările social-economice, programe de tehnologie, dezvoltarea fenomenului tehnocraţiei, mobilitatea socio-profesională etc.

În sistemul politic American, deşi libertatea de asociere şi exprimare a opiniilor precum şi dreptul de petiţie sunt apărate prin mijloace constituţionale, primul amendament făcut Constituţiei a preferat să păstreze cu sfinţenie astfel de libertăţi într-o formă abstractă, decât să aprobe exercitarea lor prin activităţi tip lobby sau alte organisme promiţând interese particulare. Termenul de lobbysm i se conferă adesea conotaţii negative. Societatea americană este cunoscută pentru numeroase şi diversele grupuri de presiune, numai la nivel federal fiind identificate peste 2000 de asemenea organisme. Datorită structurii americane de guvernământ grupurile de presiune promovnd interese particulare tind să participle la procesul decisional prin reprezentanţii lor proprii care se disting de cei aleşi (congresmenii sau numiţi în funcţii guvernamentale). Aceste grupuri de presiune – organisme reprezentând interesele particulare ale diverşilor agenţi – tind să aibă acces la structurile care le permit să exercite influenţă asupra membrilor adunărilor legislative.

Dintre mijloacele folosite menţionăm: campanii publicitare, emisiuni de radio şi televiziune, simpozioane ştiinţifice, dialoguri instituţionalozate la nivel guvernamental, petiţii adresate parlamentului sau altor autorităţi publice, sprijin electoral acordat membrilor unui partid politic, finanţarea unui partid etc.

Grupurile de presiune pot juca un rol pozitiv în viaţa politică a unui stat deoarece fiind legate de interese particulare, speciale ale unor grupuri socio-profesionale, religioase sau confesionale, asociaţii umanitare, etc., cunosc mult mai bine decât guvernanţii realităţile şi fenomenele sociale, cerinţele existente la nivel local şi, prin urmare, pot oferi şi soluţii de rezolvare a unor probleme ţinând de competenţa autorităţilor publice. Acesta este şi motivul pentru care unele state au adoptat legi referitoare la grupurile de presiune. Statele Unite au adoptat o lege privind lobbysmul în anul 1946. Federal Regulation of Lobbying Act, adoptat de Congresul SUA în 1946, stabileşte obligaţia de a se înregistra numele şi raportul financiar de cheltuieli ale oricui “solicită, încasează sau primeşte bani ori alte bunuri de valoare pentru a fi folosite în principal ca un sprijin în adoptarea sau abrogarea oricărei legi de către Congresul Statelor Unite”.