Guvernanța - o metodă complexă de management internațional

Guvernanța – Noțiuni generale

Etimologic, termenul de guvernanţă provine din grecescul “kubernận”, care înseamnă “a pilota sau a cârmui”. Termenul a fost utilizat pentru prima dată de Platon, făcând referire la proiectarea unui sistem de guvernământ.

Conform definiţiei dată de Concise Oxford Dictionary, acest termen are acelaşi înţeles cu cel al cuvântului “guvernare”: “maniera de a guverna”, “funcţia sau calitatea de a guverna”. Însă, în anii ’80 ai secolului XX, politologii l-au separat de înţelesul său îngust, integrându-i în definiţie pe actorii societăţii civile.

Astfel, Rhodes defineşte guvernanţa ca fiind acele “reţele auto-organizatorice şi interorganizaţionale, caracterizate de interdependenţă, schimb de resurse, reguli ale jocului şi autonomie semnificativă faţă de stat.”

În opinia lui Rosenau, guvernanţa globală “include sisteme de conducere la toate nivelurile activităţii umane: de la nivelul familiei până la nivelul organizaţiilor internaţionale iar exercitarea controlului, în vederea atingerii obiectivelor, implică repercusiuni transnaţionale.”

Aceste definiţii ale conceptului de guvernanţă reprezintă doar câteva exemple de care ne ciocnim atunci când evaluăm literatura de specialitate. Actualmente, putem afirma că guvernanţa se referă la ceva mult mai larg decât guvernarea, că implică dirijare şi reguli ale jocului, incluzând chiar toate activităţile din cadrul unei entităţi care intră în sfera managementului.

Ultimul deceniu al secolului XX a marcat conturarea unui domeniu specific al managementului ştiinţific, deosebit de important – guvernanţa corporativă.

În ceea ce priveşte definirea acestui concept, putem spune că guvernanţa corporativă este o noţiune dificil de cuprins într-o singură propoziţie. Potrivit autorului Cadbury, guvernanţa corporativă este „sistemul prin care companiile sunt îndrumate şi controlate”. Descrierea simplă făcută de Cadbury, în ceea ce priveşte modul în care organizaţiile sunt direcţionate şi conduse, conţine elemente de mare profunzime şi face trimitere la performanţă ceea ce reprezintă o preocupare majoră a oricărei firme.

O altă definiţie este dată de Shleifer şi Vishny, aceştia precizând că “guvernanţa corporativă se referă la modul în care furnizorii de fonduri ai unei companii se asigură că îşi vor primi beneficiile cuvenite de pe urma investiţiei făcute.” Prin urmare, putem spune că guvernanţa corporativă se traduce prin arta oamenilor de a conduce și organiza o afacere.

Conceptul de guvernanţă corporativă posedă două trăsături esenţiale:

• comportamentală – vizează modul în care interacţionează managerii unei companii, acţionarii, angajaţii, creditorii, clienţii şi furnizorii, statul şi alte grupuri de interes în cadrul strategiei generale a companiei;

• normativă - care se referă la un ansamblu de reglementări în care se încadrează aceste relaţii şi comportamente, descrise anterior, respectiv legea societăţilor comerciale, legea valorilor mobiliare şi a pieţelor de capital, legea falimentului, legea concurenţei, cerinţe ale cotării la bursă, etc.

Dezbaterile ce au avut ca subiect de discuție guvernanţa corporativă s-au accentuat mai ales în decursul anilor 1990, mai întâi în ţările anglo-saxone, iar mai apoi în Europa continentală, extinzându-se, în final, la scară mondială. Interesul manifestat în studiul guvernanţei la nivelul corporaţiilor a fost focalizat pe analiza puterii managerilor şi pe limitele de exercitare a acesteia.

O bună guvernanţă corporativă asigură îmbunătăţirea eficienţei economice şi stabilirea unui climat de investiţii interactiv. În ultimele decenii, pe plan internaţional, s-a constatat creşterea numărului de companii care au optat pentru folosirea acestei metode. De altfel, s-a observat că organizaţiile care se dedică implementării principiilor acesteia au reuşit chiar să ajungă să maximizeze profiturile.

Sistemele de guvernanţă corporativă diferă mult de la o ţară la alta şi aceste diferenţe afectează direct atât procesul de dezvoltare al strategiilor globale, cât şi tipurile de strategii care pot fi adoptate.