Harta politică a lumii

1.Evolutia conceptului

Dea lungul timpului conceptul de stat a cunoscut numeroase abordări. De la considerarea acestuia ca fiind o fortă de origine divină la optica aristocratică bazată pe caste , în care era inclusă întreaga populatie , cu exceptia sclavilor si apoi la evaluarea statului ca organizatie politică natională – sub egida monarhiei absolute sau a republicii – înscrisă în limitele unui anumit teritoriu , istoria si definirea conceptului s-a îmbogătit mereu ajungându-se la teoria despre disparitia statului (iluzia societătii fără clase) sau la subordonarea lui unor entităti zonale (teoria integrării).

Statul a apărut încă din antichitate sub forma oraselor-state grecesti care reuneau comunităti de oameni liberi si imperiilor Roman si Aztec care controlau spatii imense între un centru si teritorii periferice asupra cărora îsi exercitau dominatia .

Statele moderne au apărut în Europa la sfârsitul secolului al xııı-lea si începutul secolului al xıv-lea. Se poate distinge astfel o primă ʺgeneratieʺ de state apărută ca o reactie la structurile medievale si care a dat nastere la ʺstatele-natiuniʺ , o a doua generatie apărută pe ruinele vechilor imperii la sfârsitul primului război mondial si o a treia generatie apărută prin procesul decolonizării după 1945.

2.Elementele fundamentale ale existentei statului

În prezent , în practica internatională există opinia potrivit căreia o entitate politică ca să poată avea personalitate juridică internatională de tip statal , se cer a fi întrunite anumite conditii constituite în elemente fundamentale ale existentei statului si anume : populatia , teritoriul , sistemul politic national .

Populatia este unul din elementele componente ale statului , ea reprezentând totalitatea locuitorilor unui teritoriu (teritoriu de stat) . Ca element component al statului , populatia trebuie să fie o colectivitate permanentă si organizată , relativ numeroasă , pentru a putea subzista prin resurse propriisi forma ratiunea si substanta unui stat .

Ipotetic , disparitia totală a populatiei unui stat , prin emigrare sau datorită altor cauze , duce la disparitia acelui stat .

Teritoriul de stat reprezintă cadrul spatial (spatiul geografic) , de întindere limitată, în care este stabilită populatia acelui stat .

Teritoriul de stat cuprinde teritoriul terestru din interiorul granitelor (solul , subsolul , râurile , fluviile , canalurile , mările interioare) , marea teritorială , platoul continental , precum si spatiul aerian cuprins între granite .

Teritoriul de stat constituie una din premisele materiale , naturale ale existentei statului , el aflându-se , cu toate părtile sale componente , sub putere exclusivă a acelui stat . Această putere poartă denumirea de suveranitate teritorială , parte integrantă a suveranitătii de stat .

Teritoriul de stat poate avea trăsături distincte ce variază de la o tară la alta . Astfel, el este limitat ca întindere prin granite , conturul lor determinându-i o anumită cofiguratie : el ocupă o pozitie bine precizată pe harta politică a lumii ; are o alcătuire fizico-geografică specifică si un număr de locuitori ce valorifică acest teritoriu .