Identitatea omului între cultură și civilizație

Care e problema cu identitatea politica?

In majoritatea societatilor, rasismul e inerent in relatiile institutionalizate si modurile de a gandi. Putem si trebuie sa criticam rasismul, dar a-i ataca pe oameni ca sunt rasisti nu va face decat sa ii indeparteze .In plus, e periculos sa credem ca rasistii pot fi separati de cei dintre noi care sunt ne-rasisti. In acelasi fel, anarhismul exista peste tot in societate. De fiecare data cand oamenii coopereaza pentru un scop comun fara a fi obligati, aceea e anarhie. De fiecare data cineva crede ca oamenii ar trebui sa se inteleaga intre ei, fara dominatie, acela e anarhism. Daca vedem rasism doar in rasisti, nu vom putea zdruncina in mod eficace rasismul. Daca vedem anarhism doar in anarhisti, vom ignora nenumarate si necesare surse de inspiratie.

(de exemplu, dezbateri despre feminism si heterosexualitate). Identitatea politica simplifica identitatea personala. Deseori, miscarea feminista a fost dominata de femei albe, de clasa mijlocie, ce au o anumita perspectiva asupra a ceea ce inseamna problemele femeilor. Multe femei au fost puse in situatia de a alege intre a se implica intr-o miscare a femeilor care nu ia in considerare chestiuni de etnie sau clasa si o miscare politica de culoare sau a clasei muncitoare care nu ia in considerare genul. Identitatea adeseori duce la imaginarea unor interese usor de definit. Feminismul e adeseori prezentat ca fiind doar pentru femei ; se crede ca barbatii intotdeauna vor avea de castigat de pe urma sistemului de gen. Multi barbati intr-adevar au de castigat in mod clar de pe urma sistemului de gen, in termeni de dominatie institutionalizata. Daca credem ca interesele provin in mod inerent din sistemele curente, nu ne putem imagina cum oamenii ar putea beneficia de pe urma unor sisteme alternative. Daca vrem sa incurajam si sa inspiram oamenii sa creeze o alta forma de societate, va trebui sa impartasim intre noi ceea ce credem ca e benefic. Va trebui sa recunoastem ca diferite sisteme de valori (de exemplu, dominatie fata de compasiune) duc la interese diferite.

Daca perpetuam ideea ca feminismul e doar pentru femei, barbatii nu vor vedea ca ar putea fi si in interesul lor sa sustina feminismul. Sau, ar sustine feminismul, insa s-ar simti vinovati in ceea ce priveste privilegiul lor masculin. In orice caz, barbatii nu se simt incurajati sa participe in miscarile feministe. O schimbare sociala radicala cere o miscare sociala de masa. Politicile identitare, prin definitie, nu pot obtine acest lucru. Politici identitare, ca si ecologist, pot deveni o baza pentru politici minoritare.

Opozitia a doua forte care imping una in directia celeilalte inseamna ca putin se va schimba.

Identitatea ingheata fluiditatea. Nici identitatea individuala (de felul cine sunt eu?), nici organizarea sociala nu sunt fixe, ci sunt in continua miscare. Identitatile politice cer ca aceste procese fluide sa fie niste realitati inghetate, cu anume caracteristici si interese inerente. Prin faptul ca nu reuseste sa recunoasca natura identitatii si a societatii, identitatea politica nu poate decat sa inhibe schimbarea sociala radicala.

Probabil ca nu e perfecta, insa nu poate fi o strategie folositoare?

E o strategie foarte folositoare daca nu vrei sa schimbi lucrurile prea mult. Identitatea politica se potriveste de minune cu ideologia dominanta, neo-liberala. Grupuri create in jurul unor identitati oprimate pot presa statul pentru drepturi civile. Aceasta idee, de a incerca sa protejam indivizii fara a schimba relatiile sau sistemele de organizare e compatibila cu baza individualistica a capitalismului si a democratiei reprezentative.

Nu as spune niciodata ca o strategie trebuie sa fie perfecta pentru a fi folositoare, insa trebuie sa fie congruenta cu scopurile sale. Scopul si mijloacele pot fi separate una de alta doar in mintea noastra. Daca scopul este de a elimina divizarile sociale ierarhice (de exemplu, gen, etnicitate, nationalitate, orientare sexuala, clasa), o strategie bazata pe aceste diviziuni nu poate avea succes.

Daca identitatea politica e o strategie atat de proasta, de ce e asa de des folosita?

La nivel personal, identitatea politica ne face sa ne simtim parte din ceva mai mare in timp ce ne facem sa ne simtim speciali ca suntem diferiti Pe termen scurt, poate fi un mecanism de aparare foarte eficient. De exemplu, sunt convins ca mediul sexist si homofobic in care am crescut m-ar fi ranit mult mai mult daca nu as fi putut sa convertesc stigma in mandrie. Totusi, faptul ca te simti separat si diferit fata de alti oameni nu poate fi o strategie reusita, pe termen lung, nici din punct de vedere psihologic, nici politic.

Care e alternativa identitatii politice?

Daca granitele sunt problema, atunci trebuie sa ne sprijinim si incurajam reciproc sa demolam gardurile. Doua unelte vitale pentru distrugerea granitelor sunt analizele sistematice si strategiile de compasiune.

Trebuie sa recunoastem ca opresiunea nu e doar o practica a indivizilor care detin puterea asupra celor care nu au. In schimb, am putea vedea cum forme de organizare (inclusiv institutii si relatii) produc ierarhii si granite in mod sistematic. Oamenii vor vedea ca au un interes in a se implica daca isi dau seama ca problemele lor individualeanxietate, depresie, oboseala, manie, saracie, munca fara sens, viata sexuala nesatisfacatoare, etcnu sunt unice, ci sunt produse in mod sistematic. Mai mult decat atat, actiunea lor va fi eficace doar daca vor incerca sa reduca toate formele de dominare si ierarhie. Constructii ca si gen, sexualitate, capitalism, rasa si statul-natiune sunt sisteme interdependente. Fiecare sistem de dominatie serveste la intarirea celorlaltora. Asta nu inseamna ca trebuie sa rezolvam toate problemele pe loc, insa trebuie sa recunoastem ca toate problemele sunt probleme umane. In acelasi timp, trebuie sa nu credem ca un anume sistem de dominatie (nici macar capitalismul) este sursa celorlalte.